Vineri la Cluj în Studioul de la etajul I al Fabricii de Pensule a avut primul concert din cadrul Soundczech – un festival organizat de Centrul Ceh de la Bucureşti care aduce vârfurile muzicii contemporane ceheşti în trei oraşe ale României: Cluj, Sibiu şi Bucureşti. La Cluj, evenimentul ia forma unui preambul al Festivalului Temps d’Images, organizat de Colectiv A în luna noiembrie.

Floex este proiectul iniţiat de Tomáš Dvořák alături de Sára Vondrášková (voce), Jirka Javůrek (clarinet), Marián Petžela (tobe) şi  Dominik Pecka (mixer). Tomáš Dvořák este un personaj complex, considerat unul dintre cei mai importanţi compozitori contemporani veniţi din Republica Cehă. Are la activ 2 albume scoase sub numele Floex şi 3 soundtrack-uri de jocuri.

În cadrul FdP concertul a avut loc în acelaşi loc unde s-a organizat concertul de lansare al EP-ului ‘Patience’ al clujenilor de la Lights Out! – sala versatilă a Fabricii, care rar se transformă şi în sala de concert. Probabil această frecvenţă este favorabilă selecţiei îngrijite care a fost demonstrată până acum. La Cluj e mai rar un concert ‘underground’ care să nu atragă după el trash-ul unei asemenea reuniuni: alcool, fum, gălăgie şi aş putea continua… Aceste lucruri trebuie diminuate dacă se vor concerte precum cele de vineri seară. Publicului clujean nu-i este la îndemâna sa nu fumeze în timpul unui concert, deci, deşi erau atenţionări peste tot, organizatorii au cam făcut pe detectorii de fum. Şi bravo lor, pentru că „Fumul dăunează grav ŞI concertelor”. Totuşi, majoritatea au înţeles că se accepta tacit fumatul pe hol şi s-a profitat din plin de asta. Lumea adunată vineri nu a fost publicul obişnuit în cluburile clasice de ieşit la un concert, a fost mai degrabă publicul pe care îl vezi la spectacolele de teatru sau vernisajele galeriilor, un public pe care cu greu îl ademeneşti şi care pare a intui actele care merită savurate live.

Proiectul Floex, dacă ar fi să îl compar cu ceva din ograda noastră, este cel mai aproape de proiectele marca Electric Brother sau Vlaicu Golcea. O combinaţie eclectică de nu-jazz şi muzică electronică de diferite orientări. Cu o solidă bază de factură clasică, concertul de la Fabrica de Pensule a stat sub semnul virtuozităţii. Compozitor venind din mediul artelor vizuale pragheze, Tomáš Dvořák îşi tratează cu o seriozitate aproape religioasă fiecare creaţie. Fiecare piesă interpretată a avut propriul  background vizual proiectat pe un ecran în fundal – mici bijuterii video create special de o artistă. Tomáš pare foarte timid pe scenă şi inspiră o modestie, la rândul ei, admirabilă. Set-list-ul a început cu câteva piese de pe ultimul album lansat „Zorya” şi a continuat într-un crescendo foarte sigur către o muzică haotică cu layere multiple, cu diferite posibilităţi de lecturare, o muzică interpretată ad-hoc,  fără prea mult bagaj înregistrat. La un moment dat, atmosfera ‘chill‘ iniţială s-a ‘dilatat’, la propriu, de o estetică împrumutată din zona ‘dub step’, sincronizată cu cea a unor producători precum James Blake. Bineînţeles că Dvořák îşi păstrează spiritul ermetic specific estului evitând cu succes clişee comerciale sau pastişe vestice.

Undeva între electrizat şi acustic, clasic şi contemporan, grav – înalt, natural – artificial, sound-ul Floex se încarcă treptat ajungând să te învăluie într-un soi de spectacol stereo apocaliptic. În tot acest haos, sentimentul că totul este ţinut cu luciditate în mână este permanent.

Debutul în forţă al festivalului multi-citadin Soundczech de promovare a valorilor contemporane ceheşti m-a făcut să mă gândesc ce trupe ar exporta România într-un context similar. Adevărul e că avem de unde, dar proiectele muzicale româneşti subzistă sau există într-un mediu greu accesibil şi probabil şi auto-refugiat în nişe tot mai specializate. Underground-ul muzical românesc nu ştie / poate încă să se promoveze îndeajuns, şi acum, mai mult ca oricând, nu are o platformă coerentă de promovare la nivelul pe care şi-l promovează cehii pe al lor.