Marţi în Parlamentul European, puterea de la Bucureşti a fost sub lupa europarlamentarilor străini, nu doar din cauza stării precară a democraţiei din România, ci şi din cauza manevrelor pe care actualii guvernanţi fac în favoarea controversatului proiect minier de la Roşia Montană.

Înaintea audierilor privind starea democraţiei din România a avut loc o audiere referitoare proiectul minier de la Roşia Montană.

Conferinţa „Riscurile utilizării cianurii în minerit: Proiectul Roşia Montană din România” a fost organizată la iniţiativa europarlamentarului PSD Victor Boştinaru şi a avut ca scop dezbaterea temeinică şi obiectivă asupra proiectului din Apuseni, în condiţiile în care în spaţiul public din România nu este asigurată imparţialitatea din cauza implicării masive a puterii politice de partea investitorilor canadieni de la RMGC.

În cadrul conferinţei moderate de către Victor Boştinaru şi eurodeputata suedeză Marita Ulvskog au luat cuvântul Michel Sponar din partea Direcţiei Generale pentru Mediu din cadrul Comisiei Europene, Stephanie Danielle Roth – fostă cercetătoare şi redactor şef al revistei britanice „The Ecologist”, Dr. Ing. Ştefan Marincea – Cercetător Ştiinţific Gradul I, fost Director General al Institutului Geologic al României, Răzvan Martin – Coordonator programe Activewatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, Jo Leinen – Preşedintele Comisiei de Mediu din Parlamentul European, Daciana Sârbu – Membră a Parlamentului European, reprezentanţi ai Ministerului Mediului din Danemarca, Renate Weber – Membră a Parlamentului European, precum şi alţi oficiali şi europarlamentari europeni.

Dezbaterea a fost deschisă de organizatorul ei, europarlamentarul PSD Victor Boştinaru. Acesta a subliniat faptul că proiectul minier de la Roşia Montană – aşa cum este el dorit de canadienii de la Roşia Montană Gold Corporation şi puternic sprijinit de Traian Băsescu şi PDL – nu este compatibil cu spiritul dezvoltării durabile promovat de UE. “Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană este o problemă de interes pentru Europa, iar Comisia Europeană trebuie să fie atentă, mai ales pentru că, în mai 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind interzicerea generală a utilizării cianurii în exploatările miniere din Uniunea Europeană, iar Comisia de Petiţii a discutat o petiţie privind acest proiect. Acest proiect care urmează să fie implementat în România implică o serie de probleme privind mediul, privind anumite prevederi ale Convenţiei ESPO şi anumite reglementări UE, precum Directiva privind Impactul de Mediu, Directiva Cadru privind apele şi Directiva Seveso”, a explicat Boştinaru. Europarlamentarul PSD a vorbit şi despre atitudinea partizană a guvernanţilor români pentru demararea proiectului minier cu cianuri al canadienilor de la RMGC, dar şi despre embargoul mediatic impus de contractele grase de publicitate pe care RMGC le acordă marii majorităţi a instituţiilor media: “De la începerea protestelor din România, din luna ianuarie, una dintre principalele revendicări ale protestatarilor a fost stoparea proiectului minier de la Roşia Montana. De asemenea, este o problematică de interes european pentru că este un proiect cu impact transfrontalier, iar Ungaria a comunicat oficial Guvernului României că nu este de acord cu acest proiect. Academia Română, Academia de Studii Economice, Universitatea Babeş Bolyai, precum şi alte forumuri ştiinţifice s-au opus acestui proiect cu argumente dar nu au fost luate în seamă de Guvernul român.

Publicul român nu are acces la informaţii obiective privind proiectul, există un embargo privind informaţiile critice la adresa proiectului de care ar fi mândru chiar şi regimul Ceauşescu. Guvernul român şi dezvoltatorul nu au răspuns concret la întrebările privind cantitatea de cianuri şi explozibil care urmează să fie folosită, la valoarea asigurării de mediu a proiectului post exploatare, ţinând cont că iazul de decantare din valea Cornei va avea 185 m şi va trebui să reziste pentru eternitate”.

Aşa cum era firesc a fost prezentat şi un punct de vedere politic asupra proiectului de la Roşia Montană. Cătălin Ivan, liderul europarlamentarilor PSD, a ridicat o problemă deosebit de importantă, cea a secretizării acestui contract de către cei care au fost iniţiatorii afacerii dintre statul român şi Gabriel Resources Gold Corporation (Radu Berceanu şi Adriean Videanu). “Contractul privind proiectul RMGC este secret şi mi s-a spus că am nevoie de un anume certificat pentru a avea acces la aceste informaţii. Şi mă întreb dacă acest proiect este bun pentru români şi dacă este vorba despre exploatarea resurselor naţionale, atunci de ce este secret? Trebuie să avem o dezbatere publică serioasă, transparenţă şi o evaluare independentă a proiectului”, a subliniat Ivan.

Reprezentanta Preşedinţiei daneze a UE a ţinut să atragă atenţia celor de la RMGC şi mai ales autorităţilor de la Bucureşti în privinţa pericolului pentru mediul înconjurător pe care îl generează cianurile folosite în extracţia aurului de la Roşia Montană. “În ceea ce priveşte industria minieră, Preşedinţia daneză a UE consideră ca priorităţi utilizarea celor mai bune tehnologii şi eco-inovarea. Este necesară o privire atentă asupra substanţelor periculoase folosite în procesul de extracţie şi a deşeurilor rezultate din acest proces, ele trebuie reduse pentru a avea un risc cât mai mic posibil. O prioritate a Preşedenţiei Daneze a UE o reprezintă controlul şi prevenirea accidentelor majore generate de folosirea substanţelor periculoase, respectiv Directiva Seveso III”, a afirmat oficialul danez.

Un punct de vedere extrem de pertinent a prezentat şi Răzvan Martin de la Activewatch – Agenţia de Monitorizare a Presei. Martin a vorbit despre imensa şi costisitoarea propagandă mediatică pe care o fac cei de la RMGC în sprijinul proiectului lor. “Avem de a face cu o campanie de propagandă nemaiîntâlnită, din anii ‘90, în România. Campania de propagandă este cauzată şi de criza economică din presa română, investitorul RMGC fiind printre primii 3 cumpărători de publicitate în presă. Investitorul a sponsorizat excursii pentru formatorii de opinie pentru vizitarea unor mine din Noua Zeelandă. Noi considerăm că aceasta este o metodă de cumpărare a conştiinţei. Niciunul dintre aceşti jurnalişti care a plecat în aceste excursii nu a vorbit critic despre proiectul de la Roşia Montana. Sunt folosiţi aşa-zişi experţi independenţi care publică în presă, dar niciunul dintre aceştia nu spun că sunt contractaţi de companie. Există o lipsă de dezbateri în presa română despre acest subiect, aproape singurele dezbateri sunt sponsorizare de RMGC, moderatorul şi agenda dezbaterii sunt desemnate de RMGC. Compania a investit în evenimente culturale şi sportive, dar la aceste evenimente ONG-urile care militează împotriva proiectului nu sunt lăsate să afişeze bannere. Informaţiile critice la adresa proiectului sunt cenzurate de pe site-urile de dezbateri. Am o întrebare pentru reprezentanţii RMGC: dacă proiectul este atât de bun de ce aveţi nevoie de o propagandă atât de costisitoare?”, a explicat Răzvan Martin.

Şi pentru că nu există un lucru în care să fie implicaţi PDL şi Traian Băsescu, şi să nu stârnească scandal, era de aşteptat ca şi la aceste audieri privind proiectul minier de la Roşia Montană să se lase cu circ.

Astfel, ultimul sfert de oră al dezbaterii rezervat în afara agendei audierii, întrebărilor şi obiecţiilor grupului de susţinători ai RMGC prezenţi şi ei în sală s-a desfăşurat sub semnul tonului ridicat al uneia din directoarele de la RMGC şi al jignirilor suburbane proferate de câţiva localnici de la Roşia Montană, sprijinitori ai proiectului. Aceştia strigau cât îi ţineau plămânii că vezi Doamne nu şi-au putut exprima in extenso susţinerea pentru proiect. Degeaba au încercat europarlamentarii din sală să le explice că şi-au putut susţine punctul de vedere, însă cu respectarea limitelor de timp şi de limbaj specifice unei dezbateri în Parlamentul European. Turbulenţii pro-RMGC erau ajutaţi de pe margine de europarlamentarul PDL Cristian Preda şi de Corina Vinţan, managerul companiei care face lobby şi PR pentru Roşia Montană Gold Corporation.

Deloc surprinzător, şi televiziunea publică s-a implicat serios pentru a-i sprijini chiar şi acolo în PE proeictul celor la RMGC. Astfel, exact în momentul în care scandalul era în toi, iar europarlamentarii organizatori încercau să invoce argumente logice în discuţiile cu activiştii pro-RMGC, a apărut în sală şi corespondenta TVR de la Bruxelles însoţită de cameraman. Evident că televiziunea publică – deşi fusese informată din timp despre această audiere – nu s-a referit nicio clipă la conţinutul dezbaterii, care îi avea invitaţi pe reprezentanţi ai preşedinţiei daneze a Uniunii, reprezentanţi ai Comisiei Europene, precum şi pe numeroşi specialişti internaţionali şi din România, ci doar la faptul că proiectul de la Roşia Montană este minunat şi benefic pentru românii de acolo şi că RMGC trebuie lăsată să exploateze aurul folosind cianurile.

Şi mai stupefiant în privinţa TVR-ului a fost să vedem că după încheierea acestei audieri, pe holul PE, reporterul TVR mergea cu microfonul pentru a lua puncte de vedere doar la persoanele care îi erau indicate de Corina Vinţan, managerul companiei care face imagine şi PR pentru RMGC.

Acest ultim episod a demonstrat încă o dată cât de nocivă e pentru libertatea de exprimare şi pentru presă influenţa pe care contractele comerciale şi interesele puterii politice în afacerii de tipul RMGC o au şi care poate împiedica cetăţenii să fie corect informaţi despre un proiect important al ţării lor care le poate influenţa în bine sau în rău viaţa de zi cu zi.

text: Cristina Horvat

via  Cotidianul

Corina Bucea – manager la Fabrica de Pensule:

1. Când ai intrat prima dată pe slicker.ro? Cum ai aflat de noi?

Am intrat pe slicker probabil de la primul post și am aflat de slicker pe când erau discuții dacă oare e cel mai potrivit nume sau nu – deci pe când ideea era în fașă.

2. Cât de des intri pe slicker şi ce speri să găseşti / citeşti?

Intru constant pe slicker – n-aș putea să fac o statistică dar de fiecare dată când mă întreb – oare ce lucruri se mai întâmplă în oraș despre care nu am aflat încă , slicker e primul loc unde mă duc să aflu. Cu ce m-am obișnuit în ultimul timp să găsesc pe slicker (în afară de lucrurile care pe vreun newsfeed poate au apărut deja) sunt sugestiile despre muzici, filme, concepte interesante și ici-colo câte un articol cu tentă critică și socială.

3. Care e cea mai vie amintire legată de slicker?

Dacă cea mai vie e prima care îmi vine în cap, atunci e momentul în care m-am întâlnit undeva prin centru cu Mihai, care avea în mână proaspete de la tipar stickerele cu slicker – țin minte că am luat și eu câteva, iar unul dintre ele stă încă pe laptopul meu.

4. Ce înseamnă ultimii 3 ani de evenimente alternative în Cluj. Care e rolul slicker în acesta nişa / care ar trebui să fie?

Ultimii trei ani de evenimente alternative în Cluj înseamnă o mulțime de locuri, proiecte, inițiative care au venit, au rămas sau au dispărut ca mici legende urbane – slicker e probabil una dintre cele mai bune reflecții a acestor valuri care ne-au ținut ocupați sau curioși.

5. Ce are slicker şi n-au ceilalţi, ce au ceilalţi şi n-are slicker?

Slicker are personalitate, are o imagine contemporană, un concept coios, conținut unitar și oameni faini care îl selectează.
Ceilalți au reclame, poze cu toată coolimea Clujului.

UPDATE: Am uitat să îl prezint pe Mihai-Vlad Guță, cel care împreună cu Dan Aga a creat slicker.ro:

1. Când ai intrat prima dată pe slicker.ro? Cum ai aflat de noi?

Hmm, prin decembrie 2008. 18 decembrie cred că e data când a mișcat prima oara bebelușul slicker. Inaugurarea oficială a fost la sfârșitul lui mai 2009, când a arătat așa cum doream datorită muncii și talentului lui Daniel Aga și Cameliei Dobrin. Cum am aflat de slicker? Ei, asta e o poveste: m-a lovit dorința de a face un site despre lucruri interesante, design și evenimente prin toamna lui 2008. Vroiam sa-i spun slice.ro, bucati de viață urbană. Și cum cunostințele mele în domeniul online în acel moment erau tare reduse am povestit mai mult cu bunul meu prieten Daniel, în același timp și un foarte de bun webdesigner. Dar slice.ro era vândut altcuiva. Alternativa era slicer, dar, după cum observați, sună foarte tăios și te trimite cu gândul mai degrabă la bucătarie. Hai să strecurăm un K, a zis draguțul de Daniel, și cum nasul meu simte o idee bună de la o poștă, am preluat-o cu viteza acceleratului. Rezultatul îl vedeți astăzi.

2. Cât de des intri pe slicker şi ce speri să găseşti / citeşti?

Intru destul de des pentru că nu folosesc feisbuc sau alte site-uri de evenimente. Dar nu pentru scopul final, pentru că nu prea ies din casă Îmi place să vad afișele și ce mai aduc nou băieții ăștia slickeriști.

3. Care e cea mai vie amintire legată de slicker?

Probabil inaugurarea din 2009, când am alergat cu limba scoasă să promovăm evenimentul. Dar a fost și plăcut.

Un critical mass complet ilicit, promovat de noi și cu noi, la care am blocat circulația pe dorobanților.

4. Ce înseamnă ultimii 3 ani de evenimente alternative în Cluj. Care e rolul slicker în acesta nişa / care ar trebui să fie?

Multe localuri noi deschise, mai multe cluburi de calitate. Clujul e orașul meu preferat, îmi place cum crește și din perspectiva evenimentelor alternative.
Rolul slicker: de lider, normal. Îi lipsea până acum o locomotivă, dar cu echipa asta nimic nu-i poate sta în cale.

5. Ce are slicker şi n-au ceilalţi, ce au ceilalţi şi n-are slicker?

Un iQ peste medie la cei care scriu, cel mai bun design de pe nișă, selecția intenționată a evenimentelor promovate, 0 reclame.

Probabil mai mulți vizitatori, mă gândesc, dar îmi place să cred că ai noștri sunt mai frumoși

O mini-campanie realizată de Oana Olaru-Zăinescu (Art Director la Imagistica), din ciclul  nu-i mai spune designerului cum să facă design.

Oricum, clienți care să aibă încredere în expertiza ta, să te platească bine, să îți fixeze termene rezonabile, și foarte important, să îți dea un mesaj și un conținut clar de la bun început, sunt atât de rari încat îi asimilez unicornului sau altor animale fantastice.

De aceea, fă-ți treaba cât de bine poți dacă ești angajat la o agenție și încercă să fii apreciat pentru ceea ce produci. Pune în vedere cât mai devreme poți că, dacă te privesc doar ca pe un tip care manipulează programe de grafică, și tu o să-l percepi pe client doar ca un card ambulant.

Dacă ai proiecte independente, încearcă de la bun început să-ți dai seama de cât de serios e omul care vrea să te angajeze și cât de deschis la minte este în raport cu rezultatul final. Dacă este genul care îți spune „am totul gata pregatit, îți zicem noi unde să pui pozele și textul” mai bine te gandești de două ori. Asta dacă îți permiți și nu dictează stomacul în locul tău, ceea ce, să fim cinstiți, nu-i cea mai mare rușine din lume, atât timp cât nu te rezumi doar la asta.

3 februarie 2012

4 februarie 2012

Vineri, 3 februarie în Boiler Club, ora 23:00 (Henri Barbusse 59-61)

GUESTS: Alex Metric [UK] – djset

Warm-up: Missile

Arfer Party: Gojira

Arfer Party: Gojira

A venit si randul colegei noastre Delia Hulpuş a.k.a dell:

1. Când ai intrat prima dată pe slicker.ro? Cum ai aflat de noi?

Am auzit de slicker încă de dinainte să se lanseze, de la Mihai.

2. Cât de des intri pe slicker şi ce speri să găseşti / citeşti?

Nu ştiu cât de des intram înainte să ajung să postez, dar tot timpul găseam ceva “fresh” sau amuzant, pe lângă afişe la evenimente. Acum intru zilnic, poate de mai multe ori pe zi.

3. Care e cea mai vie amintire legată de slicker?

Când m-a convins Mihai să postez şi eu. A fost aşa… o decizie de moment, nici nu mă gândeam că mă voi ţine de cuvânt. Era tare necăjit – parcă-l şi văd, eram în Piaţa Muzeului – că găsea atâtea lucruri interesante pe care ar fi vrut să le împărtăşească cu cititorii, dar nu avea timp să le posteze. A zis că are nevoie de o asistentă, care doar să pună pe site ceea ce îi dă el. Mi-a dat el material pentru vreo două articole, am văzut cum stă treaba şi m-am apucat să pun de capu’ meu, ceea ce mi se pare mie interesant. Cred că ştia de la început că aşa o să se-ntâmple.

4. Ce înseamnă ultimii 3 ani de evenimente alternative în Cluj. Care e rolul slicker în acesta nişa / care ar trebui să fie?

Cum zicea şi ggl, pe slicker se promovează, dacă sunt interesante, evenimente care nu apar pe celelalte site-uri de acelaşi gen, sau cel puţin sunt sortate – cam ăsta mi se şi pare că ar fi rolul nostru.

5. Ce are slicker şi n-au ceilalţi, ce au ceilalţi şi n-are slicker?

Eu nu prea ştiu ce au ceilalţi, că nu prea accesez site-uri de evenimente, adică nu-s curioasă să văd cine pe unde a mai umblat în weekend, că aia văd şi pe facebook. Îmi place că, pe lângă faptul că îţi zic cam pe unde ai putea merge, aici mai găseşti câte-o formaţie de care n-ai auzit, mai vezi un clip nou sau altul decât cel pe care îl ştiai, te ţin la curent pe teme sociale etc – câte ceva din toate. Exagerând puţin (…mai mult), cred că am putea vorbi aici despre o “comunitate slicker”, pe când la alte site-uri – nu prea cred

Vasi Hîrdo este editor al revistei Ceramics Now şi unul din cititorii noştri:

1. Când ai intrat prima dată pe slicker.ro? Cum ai aflat de noi?

Am aflat de slicker chiar imediat după lansarea site-ului, probabil căutând ‘evenimente în cluj’ pe Google. În acea vreme eram şi eu interesat de domeniul evenimente locale/ publicitate pe internet.

2. Cât de des intri pe slicker şi ce speri să găseşti / citeşti?

La fiecare 2-3 zile intru pe slicker pentru a vedea ce s-a mai postat. De obicei caut articole, recomandări, filme. Mi-ar plăcea să fie mai multe, şi mai lungi.

3. Care e cea mai vie amintire legată de slicker?

Dacă trec cu vederea faptul că eram bucuros acum 1-2 ani că tot oraşul era împânzit de stickere cu slicker (plus toate WC-urile pub-urilor), cea mai vie amintire este colaborarea Slicker.ro cu revista Ceramics Now. Cred că e o colaborare reuşită.

4. Ce înseamnă ultimii 3 ani de evenimente alternative în Cluj. Care e rolul slicker în acesta nişa / care ar trebui să fie?

Cred că slicker ar trebui să fie o punte pentru artele alternative, şi un motor de gândire sănătoasă (vezi TOTB), însă totul aplicat la o comunitate mai restrânsă – Cluj-Napoca, unde ar avea mijloacele necesare pentru a produce o schimbare în bine.

Propun mai multe articole şi o înclinaţie către dezbatere (vezi articolele Roşia, copacii din Parcul Mare).

5. Ce are slicker şi n-au ceilalţi, ce au ceilalţi şi n-are slicker?

Slicker are un punct de vedere de la care nu se abate. Şi are principii.
Ceilalţi n-au nimic în plus.

* Revista Ceramics Now poate fi cumpărată online sau fizic, sâmbăta în Papillon.

2 februarie 2012

Un nou episod din telenovela de mare succes, Cuscrii.

Inspirat dintr-un caz real, serialul surprinde aventurile muzicale a doi tineri nelinistiti, adepti ai cultului hormon de ziua a 7-a. Unul dintre obiceiurile acestui cult este de a-si da copiii spre casatorie inca dinainte de a se naste.

Răspunsurile primite de la colaboratoarea noastră, Larisa Purda:

1. Când ai intrat prima dată pe slicker.ro? Cum ai aflat de noi?

Prima dată am intrat cam acum doi ani, vroiam să ştiu dacă urma un concert OCS în weekendul respectiv sau era doar un zvon. Slicker said yes şi parcă aveau şi concurs.

2. Cât de des intri pe slicker şi ce speri să găseşti / citeşti?

Intru aproape zilnic să postez, mă enervează foarte mult când primim comunicate de presă prost făcute sau cu postere minuscule. Nu mă încântă prea mult evenimentele la care ajunge foarte foarte multă lume aşa că mi-ar plăcea să ne contacteze (contact [la] slicker.ro) şi cei care fac lucruri într-un mod mai subtil (de la teatru la expoziţii, repetiţii etc).

3. Care e cea mai vie amintire legată de slicker?

Când am răsfoit Ceramics Now şi am dat de pagina mare doar pt/cu noi.

4. Ce înseamnă ultimii 3 ani de evenimente alternative în Cluj. Care e rolul slicker în acesta nişa / care ar trebui să fie?

S-au tot schimbate apele printre evenimente şi localuri, acum 2-3 ani erau mai multe concerte în Booha, acu’ un an şi mai multe prin Boiler.. acuma sunt peste tot dar cumva prea amestecat la capitolul stiluri muzicale.
Cred că fiecare vede altceva în slicker. Am prieteni care intră doar pentru articolele socio-eco şi nu neapărat pentru evenimente sau invers, dar ajung să citească şi restul de informaţie de pe site.

5. Ce are slicker şi n-au ceilalţi, ce au ceilalţi şi n-are slicker?

Noi n-avem poze de la concerte cu oameni transpiraţi. Ceilalţi au logo pe orizontală.

La mulţi ani!

3 februarie 2012

Concert NUITS ORIENTALES avec Marcel Khalifé
3 februarie, ora 19:00
Casa de Cultură a Studenţilor

LUBNAN BAALBAKI

Născut în Beirut – Liban (1981) într-o familie de artişti, Lubnan Baalbaki a dat dovadă încă din copilărie de talent şi interes aparte pentru arta sunetelor. Astfel, la vârsta de 14 ani, a început studiul viorii şi al lăutei la Conservatorul Naţional de Muzică din Beirut, urmând apoi studiile de Muzicologie la Universitatea „SaintEsprit” din Kaslik. După acceptarea sa în anul pregătitor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (2004) a obţinut licenţa în Dirijat orchestră, sub îndrumarea maestrului Petre Sbârcea (2009). Şi-a contiuat studiile de masterat în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa maestrului Horia Andreescu, în prezent fiind doctorand, în cadrul aceleiaşi instituţii, avându-l coordonator pe prof. univ. dr. Dan Dediu. Format iniţial într-o cultură muzicală extra-europeană, ca interpret violonist şi lutist de muzică arabă clasică, Lubnan Baalbaki s-a făcut remarcat în ţara natală odată cu înfiinţarea ansamblului de muzică tradiţională Sharq (2000). Alături de acesta, dar şi ca membru în diferite alte formaţii instrumentale şi corale, a susţinut numeroase concerte de muzică arabă clasică în Liban, Siria, Kuwait, Japonia, Franţa, Qatar, Egipt, Dubai, AbuDhabi, Bahrain, Italia şi Spania.
Odată cu începerea studiilor muzicale în România, Lubnan Baalbaki a abordat, din postura de dirijor, repertoriul muzical european, susţinând până în prezent concerte la pupitrul orchestrei Operei Naţionale din Timişoara, al Filarmonicii „Muntenia” din Târgovişte şi al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploieşti. Cel mai recent succes a fost participarea ca dirijor în cadrul galei Va pensiero… organizată de către Opera Maghiară din Cluj-Napoca cu ocazia sărbătoririi maestrului Petre Sbârcea la împlinirea vârstei de 80 de ani.

MARCEL KHALIFÉ

Marcel Khalifé s-a născut în 1950 în Amchit în zona muntoasă a Libanului. Studiile de la conservatorul naţional din Beirut îl consacră ca specialist al lăutei orientale. De atunci, contribuie la lărgirea ariei de utilizare a acestui instrument şi dezvoltă tehnici noi. În perioada 1970 – 75, Marcel Khalifé predă la acelaşi conservator şi în alte instituţii locale. În acelaşi timp, susţine concerte de lăută ca solist în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Europa şi America de Nord. În 1972, în satul natal, pune bazele unui grup care are ca scop aducerea la lumină a patrimoniului muzical şi a cântecului coral arab. Primele turnee au loc în Liban. Ansamblul „Al Mayadine” este creat în 1976. Având experienţa grupului precedent, notorietatea lui Khalifé depăşeşte graniţele Libanului şi începe să efectueze numeroase turnee în ţările arabe, în Africa, Europa, Statele Unite, Canada, America de Sud, Australia, Japonia, şi continuă şi în prezent. Din 1982 Marcel Khalifé scrie cărţi despre muzică, care reflectă şi mai mult curajul şi maturitatea pe care le-a acumulat prin experienţă. Mizele sale nu sunt doar muzicale: interpret şi specialist al lăutei orientale, el este şi un compozitor extrem de ataşat de textele pe care se bazează. Asociindu-se cu mari poeţi arabi contemporani, în special cu Mahmoud Darwish, el încearcă să reînnoiască ideologia cântecului arab, să dărâme stereotipurile şi să încurajeze evoluţia societăţii în care trăieşte. De-a lungul carierei sale, Marcel Khalifé inventează şi creează o muzică originală, un univers sonor nou, eliberat de toate regulile prestabilite. Acest limbaj îl ridică la rangul de ambasador al propriei culturi, poziţionându-se în avangarda unei muzici orientale în căutare de inovaţie.

BACHAR KHALIFÉ

Născut la Beirut, într-o familie de muzicieni, Bachar s-a mutat din copilărie la Paris, unde a început să-şi formeze caracterul muzical atipic. Tot aici l-a cunoscut pe pianistul Abdel Rahman El-Bacha, şi a studiat percuţia sub îndrumarea lui Michel Cerutti. La vârsta de 16 ani a luat premiul întâi pentru pian la Conservatorul Boulogne-Billancourt, iar peste câţiva ani a obţinut premiul întâi pentru percuţie contemporană la Conservatorul din Paris (CNSMPD)
La vârsta de 28 de ani, Bachar Khalife a debutat ca solist sub bagheta maestrului Lorin Maazel, şi a dirijorului american James Gaffigan într-o serie de
concerte alături de Orchestra Filarmonică din Qatar.
Invitat frecvent de către această orchestră, Bachar s-a făcut remarcat în cele mai frumoase săli de concerte din Europa, cum ar fi Royal Albert Hall din Londra, Teatro ala Scala din Milano, Le Theâtre des ChampElysées din Paris, precum şi în Kennedy Center din Washington. A avut o interpretare remarcabilă a Arabic concerto compus de Marcel Khalifa, şi recent a KDM concerto, compus de argentinianul Martin Matalon, explorându-şi prin aceste colaborări dexteritatea atât în percuţia tradiţională cât şi în cea modernă. În 2010, Bachar Khalife a compus şi lansat un album de debut revoluţionar numit « Oil Slick » în care a cântat solo pe scenă la pian, la sintetizator, la voce şi loop station. Alături de fratele său Rami compune muzica
unor filme mute cum ar fi „Faust” de Murnau , şi „Gribiche” de Feyder. Acum lucrează împreună la proiecte noi legate de muzică de film.
Bachar continuă să lucreze alături de pianistul Francesco Tristano şi Bojan Z, alături de ansamblul Intercontemporain şi trioul K/D/M, în colaborare cu
Marcel Khalife, şi Amira Medunjanin, vocea celor de la Sevdah. In 2012, Bachar lucrează la următorul album a artistului de hip-hop Kery James, la albumul de debut a cântăreţei Kid A şi la înregistrarea live a propriului proiect solo.

2 februarie 2012

29 februarie 2012

The hall / 103
grafica de Lucian Szekely

2 – 29 februarie 2012
Librăria Cărtureşti Cluj
vernisaj – 2 februarie 2012, ora 19:00

Joia aceasta va asteptam la un nou vernisaj. E vorba de a doua expozitie personala a graficianului Lucian Szekely la Carturesti Cluj (dupa Zoomorfie, gazduita de ceainaria noastra la inceputul anului 2010) – o ocazie asadar de a observa si analiza directia in care a evoluat artistul. Cateva cuvinte va rosti in deschidere scriitorul si traducatorul Rares Moldovan.

Ultimul proiect al graficianului Lucian Szekely, the hall, propune în primul rând o redimensionare a privirii. Sfidând formatul clasic, artistul descompune imaginea creând o serie de 103 miniaturi care explorează problematica interiorului. Realitatea este reflectată pe un suport fragmentat. Lumea pare aşadar incoerentă, segmentată, inconsistentă. Dar în fapt vorbim despre o radiografie a memoriei, o încercare de redare a modului în care imaginea rămâne suspendată în amintire, microexpresie a unui moment privilegiat.