M-am dus cu inima strânsă să revăd Fitzcarraldo după mai bine de zece ani. Nu știam dacă nu cumva o să îmi distrug impresia excelentă pe care o aveam, nu știam dacă nu o să mi se pară insuportabile cele aproape trei ore de film etc. etc.
Din fericire, filmul rezistă și la proba timpului și la proba maturizării cinematografice. Prima dată îl văzusem cu ochii naivi ai spectatorului care tocmai afla că mai există și un alt gen de filme decât cele ”de consum” și i-am pus fără ezitare eticheta ”capodoperă”. De-atunci am încetat să cred în capodopere, dar am învățat că există filme care trec de obstacolul receptării critice și cu care ajungi să ai o relație personală. Iar la o revedere, Fitzcarraldo tocmai asta este: un film care te prinde pe nesimțite în mrejele lui și te lasă la final nu năucit, nici îmbunătățit, ci…altfel. Și asta e de ajuns.
Povestea e bine cunoscută: Fitzcarraldo, iubitor de operă și visător donquijotesc fără leac vrea să construiască o operă în mijlocul junglei amazoniene, iar pentru asta se lansează într-o întreprindere financiară nebunească, care implică trecerea unui vapor peste un munte. La prima vizionare povestea a fost cea care mi-a luat ochii iar personajul principal mi se părea un amestec de Idiotul și Don Quijote peste care Herzog adăugase stranietatea inerentă a lui Klaus Kinski.
Ceea ce am văzut a doua oară și nu observasem prima dată a fost construcția vizuală a filmului. Există câteva long-take-uri de o frumusețe stranie, iar suprapunerea filmării dinamice a mișcării vasului cu staticitatea peisajului de pe mal intră în mod tacit și discret în dialog cu firul narativ. Am mai aflat tot abia acum și că Herzog a refuzat să folosească efecte speciale și a mutat un vapor de 320 de tone peste un munte, devenind astfel și el un „conchistador al inutilului” în istoria cinematografiei.
S-ar mai putea spune multe-multe lucruri despre un film care vrea să rămână simplu dar e la tot pasul semnificant. Cel mai bine vorbește însă vocea lui Caruso, plutind peste Amazonul mâlos dintr-o pâlnie de gramofon de pe un steamer ruginit la începutul secolului.
Sorry, comments are closed for this post.