Filme de video-dans Publicat de danaga in 13 noiembrie 2009

15 noiembrie 2009



filme-video-dans

Proiectii filme de video-dans
Duminica
, 15 noiembrie, intre orele 16.00 – 21.30 la Fabrica de Pensule, Sala Studio (Henri Barbusse nr. 59-61 – Cluj)

(more…)

Share

Makunouchi Bento + Vali Chincisan Publicat de danaga in 12 noiembrie 2009

14 noiembrie 2009



makunouchi

MAKUNOUCHI BENTO este un proiect experimental de muzica electronica creat in 2001 de Felix Petrescu (Waka X) si Valentin Toma (Qewza). Pe atunci Felix era membru al Urban Experience – unul din pionierii scenei de muzica electronica underground din Timisoara iar Valentin isi avea propriul proiect solo. Cu primul lor album, Himett, disponibil prin download gratuit, viitoare single-uri si EP-uri scoase la net- labeluri renumite ca Eerik Inpuj Sound, Miasmah, Metempsychosis, Ogredung la care s-au adaugat un live act si DJ set la doua evenimente muzicale importante din Timisoara (TM01Base Festival si TMBase Fused Series), au inceput sa-si faca muzica cunoscuta atat in Romania cat si in strainatate.

Puteti descarca gratuit albumele lor aici.

Vali Chincisan a finalizat in 2005 masterul in arte vizuale la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti unde a si absolvit in 2003 sectia pictura. A avut numeroase expozitii personale atat in Bucuresti cat si in galerii din Viena, Budapesta, Koln iar ca VJ a participat la diverse evenimente importante ca Rokolectiv, Avnight (Marea Britanie), Avmotional, Nomad Mix etc.

Share

Ways of love Publicat de danaga in 12 noiembrie 2009

12 noiembrie 2009



waysoflove

Joi, 12 noiembrie 2009, ora 20:30 la Teatrul Maghiar de Stat, Sala Studio

UNE FAÇON D’AIMER cerceteaza, investigheaza si formuleaza un limbaj ce apartine celor doi autori cu background-uri si experiente diferite. Se intalnesc prin teme comune si, in procesul de lucru, investigheaza dialectica acestei colaborari particular-creative. Procesul si produsul se centreaza pe intimitatea creata din aceasta intalnire particulara. Tema centrala se invarte in jurul violentei, care este procesul perceput ca singura articulare posibila a nevoii de iubire, dorinta, disectie si pierdere corporala. Aducand in zona constienta violenta si in spatele ei, dorinta,
se deschid doua posibile finaluri. Primul este calea „purificarii”/catharsis-ului prin durere si al doilea este prin ras si auto-ironie.

Spectacolul conține nuditate.

CREAT / PERFORMAT: Maja Delak & Luka Prinčič
MUZICA, VIDEO, FOTOGRAFIE MUSIC, VIDEO, PHOTOGRAPHY: Maja Delak & Luka Prinčič
LUMINI: Urška Vohar
DESIGN: Mauricio Ferlin
EXECUTIVE PRODUCTION & COORDINATION: Sabina Potočki
PRODUCTIE: EMANAT Institute, Ljubljana, Slovenia
CO-PRODUCTIE: Delavski dom Trbovlje
IN COLABORARE CU: KUD France Prešeren, Ljubljana

Share

Mostre Publicat de danaga in 12 noiembrie 2009

14 noiembrie 2009



mostre-altart

MOSTRE este un proces de modelare a contextului urban. Pornind de la micile ritualuri cotidiene ale individului pana la comportamentul in grup, spectacolul prelucreaza tematic acele tipare care apar recurent in viata sociala a locuitorului unui comglomerat urban, oferindu-i un unghi nou de a-si chestiona propriile actiuni. Proiectul se bazeaza pe trei piloane: audio, video si dans. Reprezentatiile sunt spectacole integrate de sunet, imagine si miscare, cu participarea directa si imediata a spectatorilor – al caror input este transformat in secvente repetitive audio, video sau de miscare.

CONCEPT SI PRODUCTIE: Fundatia AltArt
DANS: Fero Sinkό, Andreea Belu, Csaba Bartos
VIDEO: Istvan Szakats
AUDIO: mortlacreier
PARTENER: GroundFloor Group

Share

Chemarea lui Matei Publicat de danaga in 12 noiembrie 2009

13 noiembrie 2009



chemarealuimatei

Vineri, 13 noiembrie 2009 la Teatrul National “Lucian Blaga” -  studio Euphorion. De la ora 19:00.

MATEI, un tinar informatician, recompune povestea sa imposibila de iubire, la limita dintre real si virtual. Pierdut printre chemarile vietii, reprezentate de diverse personaje din povestea lui, Matei se afla mereu intr-o dezolanta si autocritica relatie cu sine, intr-un balans continuu intre ceea ce face si ceea ce gindeste. Avem astfel acces la cel putin cateva paliere din viata lui: ce face, ce spune, ce crede despre ceea ce face si spune si, nu in ultimul rind, ce ar prefera sa faca/spuna. Avem apoi acces la o serie de alte personaje care graviteaza in jurul lui, fata de care din nou reactiile
lui Matei sint diferite de la gand la fapt. Toate aceste elemente si paliere care ii coloreaza existenta devin creatori de atitudini preluate in spectacol in ordinea aparent haotica in care se formeaza in mintea lui Matei, in interferenta lor, care se bazeaza pe conexiuni mai mult sau mai putin evidente.

Singur pe scena, Matei se reintalneste cu celelalte personaje din „filmul” intalnirii sale cu femeia inaccesibila de care se indragosteste numai pe proiectiile care il inconjoara, si, odata cu el, inconjoara si publicul, intr-o ultima incercare de
a se intalni cu sine.

REGIA: Andreea Iacob
SCENARIUL: Ozana Budau, dupa romanul omonim al Florinei Ilis
DISTRIBUTIA: pe scena – Filip Odangiu, in filmele proiectate – Filip Odangiu, Irina Wintze, Hatházi András, Ramona Dumitrean, Petre Bacioiu, Catalin Herlo, Dan Chiorean, Raluca Sava, Silviu Ruști
SCENOGRAFIA: Bianca Imelda Jeremias
MUZICA: fragmente din: Sigur Rós, Philip Glass, Radiohead, Alexander Bălănescu, Cirque du Soleil, Tori Amos.
PRODUCTIE: Teatrul Naţional Cluj

Share

Rainbows End Publicat de danaga in 11 noiembrie 2009

12 noiembrie 2009



rainbows-end

RAINBOWS END s-a nascut din ideea/dorinta de a (se) adresa unui public in forma folosita intr-o scrisoare adresata unui prieten intim. O incercare de a exprima poezia si apropierea pe care ne-o permitem atunci cand ne adresam in scris cuiva apropiat. Mai mult decat atat, “Rainbows END” este conceput ca un comentariu, daca nu chiar o chestionare a vietii gay asa cum este ea sub steagul-curcubeu ca symbol gay. Se schimba oare culorile din acest unghi? Mai poate fi cuvantul gay sinonim cu vesel (in limba engleza) sau istoria e prea coplesitoare? Este astazi conditia de a fi gay, o parte dintr-un lant de recurente in care trecutul este repetat, sau se incheie sezonul curcubeului? Dar cum poate gasi cineva capatul curcubeului? Si ce se intampla atunci cand descoperi ca acest curcubeu e de fapt un cerc?

TEXT/PERFORMER/COREGRAFIE/VIDEO/SUNET/LUMINI: Alan Lucien Øyen
PRODUCATOR: Winter Guests
MUZICA ”Alicia vive” din filmul Habla con ella, “Katie Cruel” de Karen Dalton, “Moon River” de Henry Mancini (din filmul Breakfast at Tiffany’s) “Alicia vive” from the movie “Habla con ella”, “Katie Cruel” by Karen Dalton, “Moon River” from Henry Mancini (from the film Breakfast at Tiffany’s)

Share

Screen Sisters Publicat de danaga in 11 noiembrie 2009

13 noiembrie 2009



screen-sisters

In fata unui ecran, cu spatele la public, trei dansatoare incearca sa comunice una cu alta prin intermediul imaginii. Este ca si cind fiecare ar citi in ce vede acolo o expresie a sa, care exista doar prin video, deoarece dansatoarea este extrasa din spatiul pe care il ocupa. Ce se intampla cand relatia cu ceilalti nu se mai face prin contact direct? Cand pielea, mirosul, energia si intuitia sunt absente din acesta relatie? Cand celalalt se reduce la emanarea unei reflectii?
Universul din Screen Sisters este fascinant pentru ca reuseste sa creeze spatii ambiguue din confruntarea dansatoarelor cu propriile viziuni asupra lor. Inspirate de reactiile pe care le creeaza, miscarile devin ecouri ale imaginilor lor. Odata ce proiectia se temina va aparea o noua intelegere a pamantului, a verticalitatii, a volumului si a densitatii aerului pe care dansatoarele o vor explora.

Vineri, 13 noiembrie 2009, Teatrul Maghiar de Stat, ora 20:30

Share

Yan Duyvendak – Performance Publicat de danaga in 10 noiembrie 2009

11 noiembrie 2009



duveyndak

Miercuri, 11 Noiembrie 2009, ora 20, Casa Tranzit, Cluj
Trei performence-uri cu artistul elvetian Yan Duyvendak:

SELF-SERVICE
Continuand explorarea relatiilor dintre performance live si film, cu Self-service Yan Duyvendak investigheaza conexiunile dintre text si imagine. Cum inventeaza textul imaginile? Care din cele doua – textul sau imaginile – creeaza sensul? Cum se reinventeaza sensul din asamblaje variate, ironice, chiar comice? Departe de ce ne-am fi imaginat ca demonstratii
 prin care textul precede imaginea, performance-ul ne conduce spre fictiuni care par sa se multiplice ametitor.

UNE SOIRÉE POUR NOUS
Ce s-ar antampla daca telespectactorul obisnuit, care urmareste telenovele la pranz si isi petrece seara zappand antre un reality show, un film, raportul meteo si poate un concert – ce s-ar antampla daca acest privitor si-ar propune, intr-o zi, sa faca exact ce-i spune televizorul?
 Daca s-ar da drept omul de la meteo, drept un faimos actor sau fata din reclama? S-ar descurca el sa faca totul sa para real, sa traiasca, sa impersoneze toate moralele, toate lectiile de viata, toate parerile globale pe care televizorul le lanseaza, zi dupa zi, creierului sau?

MY NAME IS NEO (FOR FIFTEEN MIN.)
Poate cineva sa fie „cel ales“ pentru 15 minute ? Timpul filmic unde oricine se poate transpune antr-un supererou sau altul, ne da iluzia de a fi ceva ce nu vom fi niciodata; ne face sa traversam universuri secrete si necunoscute; ne dezvaluie pe noi insine in mijlocul unor catharsis-uri salutare. Ce ramane cand ecranul se stinge? O data ce lampa proiectorului s-a stins? O data ce Batman, James Bond, sau “Neo – Alesul” au disparut?

Share

MADELEINE Publicat de danaga in 10 noiembrie 2009

10 noiembrie 2009



madeleine-temps

Marti, 10 noiembrie 2009, Teatrul National Lucian Blaga – Sala Mare

MADELEINE este povestea unei asteptari. A unei femei care asteapta intoarcerea cuiva. Nu stie nici a cui si nici cum sau cand se va petrece. stie doar ca se va intampla, ca va fi ceva imprevizibil, devastator si distrugator. Ca va narui tot ce-a construit pana atunci.
La inceput totul arata seren, sigur si protejat: femeia singura ocupa un spatiu sigur si bine definit. Gesturile sunt minimale iar miscarile lente raman suspendate in aer. Spatiul e linistit, precis delimitat, liniile care-l strabat formeaza trasee si cararari bine definite. incet dar implacabil, se coboara o vraja stranie care misca tot ceea ce-ar trebui sa ramana imobil, semnale contradictorii isi fac aparitia in cutele realitatii, o boare de vant, o umbra care se strecoara, o lumina care se aprinde si se stinge necontrolat. Femeia incearca sa se apere, sa ramana ancorata in realitate. O atmosfera ciudat electrizata umple scena. Femeia isi da seama ca in curand nu va mai fi singura.

Compania Muta Imago, Italia Co-productie / Co-production TEMPS D’IMAGES 2009
Durata | Duration: 50 min

IDEE | IDEA: Muta Imago
REGIA | DIRECTION: Claudia Sorace
SCENARIU/SUNET | SCRIPT/SOUND: Riccardo Fazi
SCENOGRAFIE | SCENOGRAPHY: Massimo Troncanetti secondat de | with the aid of Luca Giovagnoli
PERFORMANCE: Glen Blackhall, Chiara Caimmi, Irene Petris
COSTUME | COSTUMES: Fiamma Benvignati
PICTURĂ | PAINTING : Laura Arlotti
PRODUCŢIE | PRODUCTION: Muta Imago 2009

Share