Internationale_situationniste_5

RO:

Între anii 1957 și 1972, Internationala Situaționistă (S.I.) a proiectat mai întâi un „front revoluționar în cultură” și apoi și-a schimbat direcția de propagandă înspre câmpul politic. Folosind metode ludice, mișcarea a oferit o critică fundamentală a spectacolului societății consumeriste. Într-o epocă în care principiile economiei de piață pătrund din ce în ce mai mult în toate domeniile vieții, proiectul „The Most Dangerous Game” instigă la o nouă viziune a anilor în care S.I și-a articulat critica sa.

Titlul expoziției se referă la un colaj dispărut, creat de unul dintre co-fondatorii S.I., Guy Debord. Titlul reamintește, pe de o parte, seriozitatea revoluționară cu care S.I radicaliza dezbaterile din anii postbelici, iar pe de altă parte sublinează ludicul care caracteriza toate acțiunile lor. „Locul lor de joacă” era orașul și viața de zi cu zi. Aici au căutat confruntarea cu sistemul burghez: din punct de vedere estetic prin „construirea de situații” și, teoretic, prin analize precise ale societății consumeriste moderne.

Punctul de pornire al expoziției este Biblioteca Situaționistă de la Silkeborg, un proiect pe care Debord l-a elaborat cu pictorul Asger Jorn în 1959 pentru muzeul lui Jorn din Danemarca. La HKW, acest proiect, care a rămas nerealizat în epocă, este pentru prima dată construit în întregime. O Arhivă a Ultimelor Imagini prezintă pentru prima dată lucrări ale tuturor artiștilor activi în perioada inițială a S.I.

Expoziția tematizează despărțirea de Artă din jurul anului 1962 – când S.I. s-a îndepărtat de acei membri care doreau să adere în principal la o practică artistică – și urmărește activitățile S.I. inclusiv până la Revolta din mai 1968 din Franța, în care S.I. a jucat un rol esențial. Revolta a fost înăbușită după doar câteva săptămâni. Societatea burgheză, însă, și-a apropriat temele generației tinere insurgente și, ulterior, a supus toate domeniile vieții – inclusiv sexualitatea – la scopuri capitaliste și exploatare.

Expoziția „The Most Dangerous Game” de la Haus der Kulturen der Welt se leagă de discuția suprarealismului din expoziția „Copilăria Neolitică. Artă într-un prezent fals, c. 1930”, de remaparea modernismului postbelic din expoziția „Parapolitică. Libertatea culturală și Războiul Rece” și de aspirația Rusiei către o fuziune revoluționară a artei și științei în „Artă fără Moarte: Cosmismul rusesc”. Expoziția „The Most Dangerous Game” trasează liniile pe care proiectul bauhaus imaginista le preia în 2019, explorând influența și rolurile jucate de Bauhaus într-un context internațional.

Cu lucrările lui Pierre Alechinsky, Karel Appel, Armando, Enrico Baj, CoBrA, Constant, Corneille, Guy Debord, Erwin Eisch, Ansgar Elde, Farfa, Lothar Fischer, Internationale Lettriste, Internationale Situationist, Isidore Isou, Laboratorio Sperimentale, Uwe Lausen, Jeppesen Victor Martin, Giors Melanotte, Eva Renée Nele, Erik Nyholm, Panamarenko, Giuseppe Pinot-Gallizio, Hans Platschek, Heimrad Prem, Ralph Rumney, Piero Simondo, Gruppe SPUR, Gretel Stadler, Hardy Strid, Helmut Sturm , Maurice Wyckaert și Hans-Peter Zimmer.

Un proiect elaborat de Wolfgang Scheppe în colaborare cu Roberto Ohrt și Eleonora Sovrani.

„The Most Dangerous Game” este parte din Berlin Art Week (September 26-30, 2018)..

„The Most Dangerous Game” face parte din „100 Years of Now”. Sprijinit de către Federal Government Commissioner for Culture and the Media due to a ruling of the German Bundestag. Haus der Kulturen der Welt is supported by the Federal Government Commissioner for Culture and the Media as well as by the Federal Foreign Office.

ENG:

Between 1957 and 1972, the Situationist International (S.I.) first projected a “revolutionary front in culture” and then shifted its propaganda to the political field. Employing ludic methods, the movement offered a fundamental critique of the spectacle of a consumerist society. In an age in which the principles of the market economy are increasingly permeating all areas of life, The Most Dangerous Game instigates a new envisioning of the years in which the S.I. articulated its critique.

The exhibition’s title refers to a lost collage created by one of S.I.’s co-founders, Guy Debord. The title recalls, on the one hand, the revolutionary earnestness with which the S.I. radicalized the debates of the postwar years, while, on the other hand, emphasizing the playful element that characterized all their diverse activities. Their ‘playing field’ was the city and everyday life. It was here that they sought confrontation with the bourgeois system – aesthetically through the “construction of situations”, and theoretically through precise analyses of modern consumerist society.

The exhibition’s starting-point is the Bibliothèque situationniste de Silkeborg, a venture that Debord drafted in outline with the painter Asger Jorn in 1959 for the latter’s museum in Denmark. At HKW, this project, which remained unrealized in its day, is for the first time constructed in its entirety. An Archive of Last Images presents for the first time works by all artists active during the initial S.I. period.

The exhibition thematizes the break away from art created around 1962 – when the S.I. distanced itself from those members who wished to adhere to a primarily artistic creative praxis – and follows the activities of the S.I. up to and including the May 1968 uprising in France, in which the S.I. played an essential part. The revolt was stifled after only a few weeks. Bourgeois society, however, appropriated the themes of the insurgent younger generation and subsequently subjected all areas of life – including sexuality – to capitalist ends and exploitation.

The Most Dangerous Game at Haus der Kulturen der Welt ties into the discussion of Surrealism in the exhibition Neolithic Childhood. Art in a False Present, c. 1930, the remapping of post-war modernism in Parapolitics. Cultural Freedom and Cold War, and revolutionary Russia’s progressively aspirational melding of art and science in Art Without Death: Russian Cosmism. The exhibition The Most Dangerous Game draws lines that the project bauhaus imaginista takes up in 2019, exploring the influence of and roles played by the Bauhaus in an international context.

With works by Pierre Alechinsky, Karel Appel, Armando, Enrico Baj, CoBrA, Constant, Corneille, Guy Debord, Erwin Eisch, Ansgar Elde, Farfa, Lothar Fischer, Internationale Lettriste, Internationale Situationniste, Isidore Isou, Jacqueline de Jong, Asger Jorn, Laboratorio Sperimentale, Uwe Lausen, Jeppesen Victor Martin, Giors Melanotte, Eva Renée Nele, Erik Nyholm, Panamarenko, Giuseppe Pinot-Gallizio, Hans Platschek, Heimrad Prem, Ralph Rumney, Piero Simondo, Gruppe SPUR, Gretel Stadler, Hardy Strid, Helmut Sturm, Maurice Wyckaert and Hans-Peter Zimmer.

A project devised by Wolfgang Scheppe in collaboration with Roberto Ohrt and Eleonora Sovrani.

Interviews and further information: presse@hkw.de
Press images ready for download www.hkw.de/pressphotos – or contact us directly: presse@hkw.de
On the project: www.hkw.de/en/dangerous

THE MOST DANGEROUS GAME is part of Berlin Art Week (September 26-30, 2018).

THE MOST DANGEROUS GAME is part of 100 Years of Now. Supported by the Federal Government Commissioner for Culture and the Media due to a ruling of the German Bundestag. Haus der Kulturen der Welt is supported by the Federal Government Commissioner for Culture and the Media as well as by the Federal Foreign Office.