text: Irina Lupa

Anul 2015 a început de o lună și jumătate. În această scurtă perioadă de timp, diferite asociații homofobe au avut deja suficientă activitate încât să pornească o discuție serioasă legată de homosexualitate în contextul românesc. Vorbesc despre Asociația Agape, cu conferințele lor despre valorile familiei creștine (care adesea implică discriminare împortiva femeilor sau persoanelor din comunitatea LGBT) și despre Societatea Studenților Universității București, care au organizat o lansare de carte cu propagandă anti-LGBT, în cadrul unei conferințe promovate drept un eveniment academic, care ar avea o oarecare valoare științifică. Pe lângă componenta homofobă, ambele evenimente au inclus perspective despre rolul femeii în societate. Probabil s-au gândit că e de bun augur să împuște doi iepuri dintr-o lovitură.

M-am întrebat dacă merită să abordez un subiect despre care cred că nu ar trebui să existe. Faptul că o conversație legată de validitatea și/sau moralitatea identității sau orientării sexuale a unor oameni este posibilă într-o societate în care se presupune faptul că toți suntem egali poate fi catalogată drept cel mult absurdă; deasemena, dă dovadă de o ură și o lipsă de informare care nu ar trebui să se manifeste într-o Românie care pretinde că evoluează. Cu toate acestea, după ce am asistat la una dintre conferințe și am vizionat-o pe cea de-a doua online, cred că a sosit momentul ca cineva să le prezinte nu doar ca incidente izolate, ci ca elemente ale unei mișcări heteronormative îngrijorătoare care începe să ia avânt.

Conferințele de la Cluj-Napoca și Asociația Agape

În luna noiembrie la cluj Cluj-Napoca a avut loc festivalul „Serile Filmului Gay”, în cadrul căruia s-au proiectat filme ce promovează cultura LGBT; o parte din aceste filme au fost prezentate la Cinema Victoria. La o săptămână după proiecțiile respective, tot la Victoria a avut loc și prima conferință de anvergură organizată de Fundația Agape pe tema familiei tradițional-creștine. Nu i-a acordat multă lume atenție, am presupus că este un eveniment izolat creat pentru a submina festivalul și mesajul său. Dar două luni mai târziu se anunța o a doua conferință pe aceeași temă, de data aceasta mai specifică. A fost numită “HOMOSEXUALITATE: Ce ne spune Biblia?” și abia atunci ne-am prins unde vrea asociația să ajungă, de fapt.

Asociația Agape este o entitate ciudată, a cărei sponsori principali sunt niște firme locale cu cifre de afaceri impresionante. Spre finalul paginii găsite la link-ul de mai sus poate fi găsit și raportul financiar al organizației. Cert este că asociații nu duc lipsă de fonduri, deși cerșesc bani în stânga și-n dreapta, pentru un proiector sau pentru roll-up-uri pe care să le folosească ca să ceară alți bani. Printre diverse mitropolii și asociații religioase, are ca parteneri inclusiv Primăriile Gherla, Baciu și Apahida și Inspectoratul Școlar Județean Cluj. Ultimul partener de pe listă este, probabil, și motivul pentru care își permit să țină prelegeri în licee clujene. Organizatorii conferințelor împotriva homosexualității (și a avortului, a inseminării in vitro – în general chestiuni care au legătură cu drepturile femeilor când vine vorba de corpurile lor) au un parteneriat cu inspectoratul școlar și țin prezentări copiilor clujeni.

Dar să revenim la conferință, pe care o puteți urmări și voi online. Am descris-o mai pe larg aici, însă voi face un rezumat.

Evenimentul a avut loc la Casa de Cultură a Studenților Cluj iar discursul a fost ținut de Stelian Tofană, un domn plin de titluri, de la preot la profesor universitar. Conferința a fost promovată ca un îndemn la toleranță din partea unui preot care, din bunătatea inimii lui, își dorea să oprească discriminarea față de comunitatea LGBT.

Tofană a început cu un disclaimer extensiv pentru că în săptămâna dinainte de eveniment diverse persoane și-au exprimat nemulțumirea legată de faptul că UBB apărea pe afiș ca partener. Evident, universitatea și-a retras discret și repede parteneriatul (după un telefon primit de la un lider al comunității LGBT clujene), iar Tofană a fost rugat să se distanțeze de ea.

Tot la început, preotul a anunțat viitoarea sa conferință, “Avortul: Ce ne spune Biblia?”, care va avea loc în 18 martie 2015.

În cadrul discursului, Tofană a făcut referire la un pasaj biblic unde Lot preferă să-și ofere fiica virgină spre a fi violată, decât să permită să aibă loc un act homosexual. De asemenea, a sugerat că femeile sunt cele ce trebuie blamate pentru homosexualitate pentru că nu se supun voinței bărbaților și, printre altele, a făcut referire la surse religioase care decretează că homosexualii sunt nebuni și merită să fie omorâți. Dar a abordat și partea “rațională”, combinând câteva teorii științifice cel puțin chestionabile legate de originea homosexualității, concluzionând că „părerile sunt împărțite”.

A prezentat o parte din drepturile omului care se refereau la identitatea de gen și orientarea sexuală, la avort și inseminare arificială, a aruncat un “i-auzi” printre ele și apoi a trecut la lecțiile Bibliei când vine vorba de aceste „drepturi inventate de societatea occidentală”.

A mai spus că Dumnezeu pedepsește întreaga comunitate pentru păcatele unora, ca să-i sperie pe cei din sală și să-i îndemne la acțiune. Le-a explicat că homosexualitatea nu este un subiect sensibil și că publicul ar trebui să fie vocal în legătură cu prezentarea acesteia în Biblie, atunci când au contact cu comunitatea LGBT.

Întreaga conferință a fost un exercițiu stupid de manipulare, deloc subtil în ceea ce-și doreau cei de la Agape să realizeze: să-și adune o micuță armată de fanatici care să știe că trebuie să urască ceea ce e diferit de ei și să creadă că sunt îndreptățiți în ura lor. În fond, nu cred că era nevoie să se deranjeze, pentru că două treimi din sală erau oricum ocupate de studenți la teologie sau de oameni (inclusiv cu copii mici) aduși la eveniment de către alți preoți.

Reacțiile presei de masă clujene au fost variate. O publicație a comentat pe citate de-ale domnului Tofană, explicând de ce evenimentul a fost homofob și foarte prost mascat într-un îndemn la toleranță. Alta a debitat niște fraze evazive care oscilau între aprobare și criticare. Însă cea de-a treia, pentru care s-au cerut opinii ale publicului, a fost absurdă. Inițial a prezentat conferința ca îndemnul la toleranță care a fost promovat și a folosit citate de-ale participanților ca să arate că domnul Tofană este doar un om bine-intenționat care a fost atacat cu agresivitate de către comunitatea LGBT (a se nota că două dintre cele trei citate folosite aparțineau unor persoane heterosexuale, că ziarul a fost informat în legătură cu originea lor și că a decis să publice citatele ca aparținând unor persoane gay oricum – vezi imaginea de mai jos), ca apoi să corecteze atribuția incorectă după ce au fost atenționați că există documente care demonstrează că erau conștienți de proveniența lor.

 

Lansarea cărții „Fața nevăzută a homosexualității” și conferința organizată de Societatea Studenților Universității București

La aproape o lună după conferința de la Cluj-Napoca a avut loc un alt eveniment de propagandă anti-LGBT. Slăbuț, dar cu impact. Niște domni relativ necunoscuți publicului general s-au hotărât să lanseze o carte pe care au publicat-o în 2014 și să țină și o conferință anti-homosexualitate și femei, dacă tot s-au mobilizat. Diferența dintre cele două spectacole urma să fie că cea de la București ar fi fost de natură științifică, academică. Până la urmă s-a dovedit a fi tot propagandă cu tente religioase pentru suținerea patriarhiei și homofobiei.

Societatea Studenților Universității București e, spre surpriza nimănui, și ea o organizație ciudată. SSUB e o asociație studențească care-și propune să promoveze mesajul anti-discriminare, democrația și transparența. Desigur, nicăieri în setul lor de reguli de guvernare nu este menționată discriminarea față de comunitatea LGBT. Organizația nu este recunoscută de Universitatea București dar continuă să activeze în domeniul universitar, cu toate că discursul homofob pe care îl promovează nu ar trebui permis într-un asemenea mediu.

Lansarea de carte s-a mutat dintr-o locație în alta. Inițial, își doreau ca aceasta să aibă loc în Aula Facultății de Drept dar au fost refuzați. Apoi au hotărât să o organizeze la Casa de Cultură a Studenților București, unde au fost acceptați temporar, până în momentul în care au fost informați că locația nu-i mai poate găzdui, pentru că Ministerul Tineretului și Sportului a descoperit subit că tema conferinței era discriminatorie și că incita la ură. Universitatea București a ajuns să publice un comunicat prin care s-a distanțat de eveniment. Până la urmă, conferința s-a ținut la un hotel din apropierea Casei de Cultură a Studenților. O puteți vedea aici.

E ușor de înțeles, atunci, de ce conferința de o oră și 39 de minute a început cu unul dintre autori, Virgiliu Gheorghe, explicând cum i-a fost încălcat dreptul la libertatea de exprimare, comparâd limitările sale cu cele impuse de un sistem totalitar. Victimizarea a atins însă cote maxime mai târziu în conferință, în momentul în care autorii au explicat nevoia pentru drepturile heterosexualilor, de care în mod aparent sunt privați de câtre sistemul “homosexualist”.

După ce s-a terminat introducerea (în care Gheorghe a menționat că nu știa nimic despre problema în cauză cu doi ani înainte), cuvântul i-a fost dat lui Pavel Chirilă, profesor universitar și medic primar, președintele asociației “filantropice medicalo-creștine” Christiana (asociația implică și o editură care a publicat o carte numită “Bolile homosexualilor”) . Acesta a citat numeroase studii, unele făcute acum zeci de ani, de parcă ar fi fost la fel de valide și astăzi, după care le-a generalizat și interpretat ca să susțină că homosexualitatea este o boală nocivă. La fel ca autorii cărții, a făcut paralele între homosexualitate și pedofilie.

Cel de-al doilea autor, Andrei Dîrlău, a insistat asupra procesului de normalizare al homosexualității, prezentându-l ca pe o conspirație a comunității gay și a politicienilor de extremă-stânga de a distruge căsătoria, monogamia și omenirea, și de a promova pedofilia și poliamoria.

Virgiliu Gheorghe a fost cel care a început să vorbească despre identitatea de gen și legătura acesteia cu homosexualii și femeile. Acesta susține că dacă un copil de sex masculin crește fără tată, mama sa îl va emascula și-l va urî, și că astfel acesta riscă să nu devină „bărbat cum trebuie”. A descris rolurile persoanelor de gen masculin și feminin în societate, notând că fetele sunt programate genetic să nu fie interesate de logică sau subiecte tehnice și că dacă încearcă să devină altceva decât s-au născut să fie, se vor strica. Pentru el, o tulburare de identitate de gen apare inclusiv în momentul în care o fată să vrea să se joace cu o mașinuță sau un băiat cu o păpușă.

Cartea lansată folosește date care poate sunt reale (deși mă îndoiesc că eșantioanele folosite în multe dintre statistici pot fi generalizate) pe care le interpretează în favoarea cauzei lor heteronormative. Informațiile, deși corecte, nu mai au nici o valoare în momentul în care sunt scoase din contextul cercetării și folosite incorect. Mai mult, unele dintre studiile citate au fost folosite cu scopuri asemănătoare și în trecut, un autor ajungând să fie nevoit să clarifice că nu este de acord cu folosirea lor în anumite condiții, având în vedere că acestea au fost realizate pentru a susține comunitatea LGBT, nu pentru a o submina.

Pe scurt, conferința a încercat să prezinte homosexualitatea drept o deviere nocivă societății, comparând-o în nenumărate rânduri cu pedofilia. Au încercat să integreze comunitatea LGBT într-o conspirație internațională de extremă-stânga care dorește instaurarea unui sistem totalitar care să distrugă valorile tradiționale și omenirea. Femeile au fost descrise ca niște ființe slabe și neinteligente, incapabile să se descurce fără un partener de gen masculin fără să înnebunească sau să crească copii cu probleme psihice.

Unul dintre autori anunțat încă o conferință pe același subiect.

După conferință, SSUB a publicat un comunicat în care (printre alte comentarii absurde care făceau aluzii la sistemul totalitar care-i cenzurează, săracii) au folosit clasicul argument: noi nu avem cum să fim homofobi, avem membri din comunitatea LGBT, despre care știm cu toții că este folosit de persoane care sunt evident homofobe pentru a se apăra de acuzații în lipsa unor argumente valide. M-am mirat că n-au început cu: „Nu suntem homofobi, dar…”

În ceea ce privește presa, cele mai ridicole materiale au fost publicate pe site-ul activenews.ro. Aceștia au scris o întreagă serie de articole care victimizează organizatorii și blamează activiștii gay pentru cenzurarea acestora. O altă publicație care, printre altele, condamnă persoanele gay și transgender, a publicat un răspuns la acuzația de homofobie ce i-a fost adresată lui Vigiliu Gheorghe:

“Eu, personal, cred că însuşi conceptul de homofobie este un abuz verbal. Suntem abuzaţi când suntem numiţi homofobi, pentru că nu văd niciun heterosexual să aibă vreo frică (fobie). Cel mult este o frică la fel ca atunci când vezi că arde casa vecinului şi trebuie să fii atent să nu îţi ia şi ţie foc casa. Şi apoi te duci imediat să ajuţi să stingă focul. Oare asta se numeşte pirofobie („teamă de foc”) ? Nu. Pur şi simplu mă lupt să mă apăr de focul care vine peste mine. Dar sunt şi oameni care au pirofobie, când văd focul, au frică de foc. E cu totul altceva.

Deci vedeţi că se produce o alunecare semantică, se trece la o judecată de valoare, la o învinovăţire, la o condamnare a populaţiei în general, care este heterosexuală şi despre care se spune că este „homofobă”. Orice manifestare, orice afirmaţie care pune la îndoială dogmele constitutive ale noii ideologii devine homofobie. Ţi s-a pus eticheta. În societatea de dinainte de 1990, făceai opt-zece ani de puşcărie numai pentru că erai duşmanul poporului. Dacă puneai la îndoială una din dogmele fundamentale ale comunismului, erai duşmanul poporului.”

În mod aparent, toată populația heterosexuală este de acord cu ideologia domnului Gheorghe. Cumva, tipul ăsta a reușit să prezinte în mod discriminatoriu chiar și persoane care nu sunt minorități.

S-a speculat că aceste conferințe au loc în contextul în care legalizarea căsătoriei gay devine o amenințare tot mai mare pentru Biserica Ortodoxă. Mă îndoiesc că acesta este cazul, România este (din păcate) încă departe de o asemenea conversație. Cel mai probabil, aceste mișcări au luat avânt abia acum deoarece persoanele care fac parte din ele tocmai și-au dat seama cât de mare este comunitatea LGBT la noi (sau, în unele cazuri, de faptul că există o comunitate LGBT). Unul dintre autorii cărții a vorbit despre cât de „SF” i se pare problema homosexualității în România iar celălalt a spus că nu știa aproape nimic despre subiect acum doi ani. Oamenii aceștia par sincer șocați de cultura LGBT și de evoluția societății într-o direcție în care aceasta este acceptată și celebrată.

Această mișcare s-a născut, așadar, din panică. Un grup mare de persoane cu viziuni învechite și incorecte asupra lumii a observat că societatea tolerează tot mai puțin opinii sexiste sau homofobe. Încetul cu încetul își dau seama că bărbații heterosexuali nu mai sunt considerați la fel de importanți sau superiori pe cât erau până acum, așa că folosesc metode ridicole ca cele de mai sus ca să ghideze opinia publicului în direcția pe care și-o doresc ei.

Atunci de ce să ne pese? Evident, aceste persoane trăiesc într-o lume monumental de diferită de a noastră. De ce să nu-i lăsăm în pace și să așteptăm să se plictisească sau dispară? Răspunsul e simplu: oricât de absurde are părea, evenimentele acestea atrag tot mai mulți spectatori influențabili și neinformați, care susțin și dau mai departe mesajul lor ofensiv. Deși nu par o amenințare reală, manifestările de acest gen duc la stagnarea progresului pe care ne chinuim de atât de mult timp să-l facem într-o țară apăsător de tradiționalistă. Modul în care încearcă să manipuleze publicul (comparând homosexualitatea cu pedofilia, interpretând Biblia, explicând necesitatea unei lumi heteronormative conduse de bărbați pentru sănătatea viitoarelor generații) poate părea stupid, dar se pare că funcționează.

Măcar la București li s-a interzis asocierea cu o insituție care cade sub tutela statului. În Cluj-Napoca, Casa de Cultură a Studenților n-a fost oprită să ofere un spațiu conferinței. Desigur, nimeni nu a depus o plângere împotriva acesteia, dar, sincer, nu ar trebui să fie necesar ca guvernul să fie atenționat pentru a interveni. Ar trebui ca acesta să spună nu de la început și să evalueze conținutul care urmează să fie prezentat.

O să fac același apel pe care l-am făcut acum o lună, după conferința “Homosexualitate, ce ne spune Biblia?”. Când aflați că există asemenea evenimente, participați la ele. Participați și îndemnați-vă prietenii să participe. Convingeți cât mai mulți oameni să se prezinte din timp, cu mult mai devreme dacă este necesar, ca să aibă mai puțin loc cei care merg să susțină instigarea la ură față de minorități, oricare ar fi ele. Dar cel mai important este să vorbiți apoi despre ce ați văzut. Nu putem lăsa această mișcare să continue.