Prima mea confruntare cu homosexualitea a avut loc, surprinzător, prin bunica mea. Era într-o seară de pe la vârsta de opt ani, când, prins fiind în tema plictisitoare de la matematică, ascultam inert unicul post radio difuzat dogmatic la noi acasă, Radio Vocea Evangheliei Oradea. Seară de seară, postul difuza predici trase pe casetă ale predicatorilor „casei”, dintre care cei mai frecvenți erau doi: unul dintre ei urla isteric în microfon de înroșea bara de decibeli peste pragul distorsiunuii, agitându-se ca un Vadim pocăit cu venele tâmplei umflate de credință. În acea seară însă, vorbea celălalt predicator, cel blajin. La un moment dat, molcomul pârâu fonic peste pietre semantice care era vocea sa a udat în drumul lui și cuvântul „homosexual”, iar eu m-am întors mirat către bunica mea. Bunica – Dumnezeu s-o ierte –, femeie simplă, de la țară, dar cu o credință cât casa, mi-a explicat, cu ochi mari: „apăi, este când stă un barbat ș-altul vine din spate… și-apoi lucruri necurate face pe la spatele istuilalt, și-i mare păcat în fața Domnului!”. N-am înțeles foarte clar ce fel de acțiuni corporale au loc între părțile homosexualilor-prototip, dar am intuit unde bate bunica și m-am indignat. Nu există așa bărbați, mi-am zis, bunica bate câmpii ca atunci când plecăm toți de acasă și se apucă să propăvăduiască cuvântul lui Isus de la geam trecătorilor.De atunci până în prezent am avut destul timp să îmi clarific conceptul de homosexualitate, trecând peste negarea naivă a homosexualității, apoi prin urârea tacită, mimetică, a homosexualilor, datorită modelului impus de tata, bărbat creștin cu caracter puternic, susținător al doctrinei insulare (care spune că nu ar trebui să ardem homosexualii și lesbienele, dar pentru decență și trai liniștit ar trebui să-i izolăm pe toți pe o insulă pustie sau măcar într-o țară separată, ca să le-arătăm noi cum se mai înmulțesc apoi). În cele din urmă, pe când preadolescența, gândirea critică și detectorul de bulșit au înflorit toate simultan în mine, mi s-a aprins beculețul și am ajuns singur la concluzia că gay-ii nu-s ființe așa de oribile precum ar vrea unele figuri cu autoritate să credem, iar până la proba contrarie sunt cam ca noi. Ulterior, odată cu migrația în liceu și apoi la facultate, am avut ocazia să și cunosc exponenți-atât-de-exotici-pentru-mine-atunci ai acestei rase underground, ba, de curiozitate, chiar să și iau parte eu însumi la câteva experiențe păcătoase ce nu s-au întins la mai mult de sărut. Curiozitatea mi-a fost potolită, iar cu această ocazie am descoperit, din păcate, că în continuare sunt un fan loial al pizdei, căci barba tunsă scurt mă irită, iar în afară de eventuală afecțiune prietenoasă, nu am vreo dorință ascunsă pentru sexul urât.

Pentru mine, deci, homosexualitatea a fost legată implicit de religie, fiind tot timpul situată imaginar la polul opus ei, într-o zonă aerisită și liberă a modernității, alături de droguri și ascultatul de muzică tare noaptea. Astfel, nu mică mi-a fost mirarea când zilele trecute, grație unei prietene, am aflat despre un nou martir devotat care, precum Vadimul de la Vocea Evangheliei, se angajează să poarte sfântul război împotriva homosexualilor, imoralității tineretului și blugilor. Și va face asta schimbând pocăismul pe ortodoxism, sacoul cu sutana, iar podeaua studioului cu niciuna alta decât scena Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca.Prelegerea, plasată joi, 22.01, va fi susținută de pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, care doar după cele patru titluri universitare ale sale îmi inspiră respect în autoritatea unei figuri dispuse să împărtășească gândurile sale despre marginalizarea unei minorități în cadrul credinței aducătoare de pace între oameni. În acest moment nu putem decât specula dacă tematica conferinței va merge pe o direcție forte, în care se accentuează necesitatea uciderii oricăror homosexuali prinși în păcat, sau în stil light-modernist se va limita la alungarea homosexualilor afară din cetate. Pentru un plus de distracție, se poate înființa o intrare specială pe bet365.ro, unde să se stabilească diverse cote de pariuri: frecvența cu care se vor nega studiile științifice privitoare la genetică, la ce minut aduce în discuție conferențiarul cipurile satanice biometrice ș.a.m.d. Ipotezele sunt fascinante, dar cum evenimentul în sine nu a avut loc încă, iar Biblia are o tradiție a interpretării care permite o hermeneutică atât personală, cât și dogmatică, ne rămâne să ne inspirăm dintr-o altă prelegere a d-lui Tofană, unde, printre altele, definește familia drept „o plimbare a celor doi soți [soț, soție], mână în mână, printr-un parc”. Se pare că avem de-a face, totuși, cu un moderat.

Desigur, cum este normal într-un oraș de prestanță precum Cluj-Napoca, afișele preafericitului au umplat spațiile publice și private pe unde se poate, amintindu-ne tuturor despre importantele învățăminte de joi, atât în Biblioteca Centrală, cât și în clinica de Nefrologie. Chiar în poza anterioară, bunăoară, îl vedeți pe academic tronând falnic între alți doi giganți: Ravi Coltrane și Vrăjitorul din Oz. Invitația hristică este persistentă, dovedind că municipalitatea are măcar atâta conștință divină cât să-și spele păcatele umplerii centrului cu mari cuburi publicitare și curățirii periferiei de homleși neestetici pentru a pregăti terenul pentru Capitala Culturală 2015. Pentru că ție, ca cetățean care moare de foame, nu-ți priește nimic mai mult după ce afli că în Cluj nu se moare de foame, decât o candidă lecție duhovnicească, rezumată simplu printr-o sintagmă împăciuitoare: ce ne spune Biblia?No, adăugați peste toate astea sigla UBB, acest bastion cultural promotor al multiculturalismului, și gata-i. Aplecarea metodică înspre adevăr și știință, duce, iată, la frumoase și trainice legături între cele două instituții indispensabile cetățeanului anului 2015. Să mă mai slăbească și ereticii ăia seculariști cu obsesia lor cu știința, descoperirile și umanismul lor desfrânat. Dacă 300 de studenți necopți se pot hrăni cu învățături spirituale despre homosexuali extrase din aceeași carte care încurajează genocidul interetnic, ce sărăcie-ți mai trebuie educație sexuală și cultură civică? Că homosexualii sunt niște șobolani înfricoșători, libidinoși și tenebroși care stau ascunși noaptea în canale, pregătiți să te înțepe cu seringi cu SIDA, o știm cu toții oricum. Așa că hai să mai ascultăm și duioasele cuvinte ale Scripturii despre ei. Să vedem și cealaltă față a jegului.Nu știu din care devizie de relații publice s-a hotărât asocierea facultății mele cu minunea asta, dar ceva nu pușcă. Din câte știam eu, la Sociologie UBB se predau studii de gen și identitate. Pare-se că universitatea, dintr-un exces de zel, s-a întins să împace căprița occidentală cu varza din capul clericilor. Drept pentru care, într-un ton anticipativ, i-am dedicat coperta primului număr al „UBB Today”, revista-tabloid cea arhaico-progresistă a laicității și pioșeniei: