Da, dragilor, am fost și aseară la operă. Mi-a plăcut. Mult. Foarte mult chiar. La sfârșit mă gândeam că, în antiteză cu mult tam-tam-izata și ultralăudata nouă montare a Luciei di Lammermoor din deschiderea stagiunii, cu decoruri și costume flamboyante (dar de o prestație artistică situată mult sub mediocritate), spectacolul de ieri (Madama Butterfly) a fost minunat, ceea ce demonstrează încă o dată că, de fapt, contează calitatea mărfii, nu ambalajul. Aceleași decoruri de 20 de ani (cu același gemuleț octogonal deasupra unei nișe cu un Buddha luminat de două felinare pentru brad), aceeași regie, dar, interpretare aproape impecabilă (desigur, nu pentru case de operă mari, ci pentru case de operă mici). Spectacolul a fost un succes. Opera clujeană încă are voci bune. Chapeau pentru reprezentația de aseară!

În altă ordine de idei, am avut azi șansa să ascult albumul „Blue”, programat să fie lansat pe 7 noiembrie de iamamiwhoami și bineînțeles că m-a dat pe spate. Propun spre savurare al șaptelea single de pe acest disc, „Chasing Kites”, și clipul care îl însoțește.

Sper să vă cadă bine. Un weekend splendid!