sursa Facebook

Duminică seara am trecut prin Nepal şi Nepalul a trecut prin noi, cei care am mers în grădină să îi ascultăm pe Lights Out. Trebuie să spun că pentru mine a fost o experienţă mai mult decât plăcută şi sper ca amintirea ei să se menţină până la următorul concert al trupei. Noile lor piese sună extrem, extrem de bine.

Membrii trupei îndrăznesc, se aventurează şi se joacă, rezultatul fiind unul desăvârşit. Chitara e din ce în ce mai bine conturată şi mai complexă, percuţia viguroasă şi ca de obicei, vocea e aparte, specială. Doar titlul le mai lipseşte câtorva piese, în rest au tot ce le trebuie. O doză în plus de agresivitate se simte pe alocuri, iar acest lucru mă bucură. Instrumentalele au un efect contradictoriu asupra ascultătorului, pe de-o parte îl invită la uitare, detaşare de realitate, pe de alta îl trimite într-o stare de contemplare activă şi ruminaţie.

Cum am mai spus în repetate rânduri, am mari speranţe în legătură cu Lights Out, şi cred că aceştia sunt pe drumul cel bun. Din ce am auzit duminică, pot să spun că LO au câştigat şi mai multă încredere şi au tupeul necesar care îi va duce nu neapărat în Nepal… da’ undeva să fie departe.