Mi-a luat ceva timp până am învățat cum să abordez un client dificil fără ca acesta să își iasă din pepeni și eu sa nu ma simt că mă vând pe doi lei. Ideea e să-i dai posibilitatea de alegere, dar într-o anumită limită. De exemplu, îi spui ca poți modifica ușor culoarea sau îi dai chiar tu de la început doua variante, cu nuanțe diferite. Dar ce faci cu cineva (o doamnă respectabilă) care îți arată eșarfa de la gât și îți spune senin că vrea o culoare la fel? În niciun caz nu te apuci să o studiezi interesat, ci scoți catalogul de culori pe care il ai la îndemană. Din multele carți pe care mi le-am luat, un index de combinații de culori și-a dovedit valoarea mai direct decât celelalte. Practic, la orice tentativă de prelungire a discuției pe culori, scot catalogul și propun o discuție „pe culoare”: varianta caștigatoare care mă duce aproape întodeauna la un proiect finalizat la timp.