Bună dimineața la ediția de după 1 mai a rubricii intitulate, sugestiv, Thursdayrated.
De obicei dorm la ora asta (în timpul săptămânii) dar am foarte mult de lucru și azi nu mai îmi permit acest lux.
După cum v-am promis acum o săptămână, vă invit să faceți cunoștință cu formația suedeză Kent.
Istoria lor pornește de pe la începutul anilor ’90, când trupa Jones & Giftet (1990) se transformă în trupa Havsänglar (1991) și apoi în Kent (1993). Orașul unde se întâmplă toate astea se numește Eskilstuna. Mă rog, lansează albumul de debut în 1995, nu prea au succes, însă de la al doilea (1996) încoace încep să înregistreze succes după succes, ajungând în scurt timp cea mai populară trupă rock din Suedia. Nu vorbim aici despre trupele metal suedeze. Așadar, vor să atingă culmea succesului și în afara țării natale, drept urmare lansează versiuni în limba engleză ale albumelor „Isola” (1997) și „Hagnesta Hill” (1997) cu care se îmbarcă într-un turneu nord-american. Din păcate, această experiență nu iese precum au așteptat, în continuare rezumându-se la materiale exclusiv în limba suedeză.
Eu am luat contact cu ei prin 2000, când bunul meu prieten Kent (el m-a „provizionat” și cu Tom Mcrae), mi-a făcut cadou discul (proaspăt ieșit atunci) „Hagnesta Hill”, de care album m-am îndrăgostit aproape instant, și pe care și în ziua de astăzi îl ascult cu aceeași atenție și plăcere. Discografia lor e impresionantă, au la activ 11 LP-uri, cel mai recent dintre ele fiind „Tigerdrottningen” (30 aprilie 2014).
Vă propun piesa „Music Non Stop”, bineînțeles de pe preferatul meu „Hagnesta Hill”.
Sper să vă cadă bine. Dați mai departe. Un weekend splendid!