Somnul meu de frumusețe înainte de noaptea de Revelion a fost unul activ, în alergare. Alergarea este pentru mine efort doar la competiții. În rest, nu forțez, corpul e relaxat, iar conștiința mea mereu alertă, adesea alarmată civic, face o pauză, se golește de sine, se descarcă de pasiuni, de energiile negative ale orașului, ale betoanelor, ale corpurilor artificiale din mașini și aglomerații de toate felurile.
În Parcul Central erau puțini oameni, deși vremea permitea plimbarea. Unii erau cu patinele pe lac. Mi-a venit brusc ideea să mă desculț, pentru a vedea cum pot alerga și să fiu masat în același timp, mai ales că în talpă sunt comasate o întreagă rețea de centrii și terminații nervoase. Într-un mod spartan și simplu, m-am reconectat cu pământul, iarba și cu roua. Chiar dacă uneori tălpile îmi șfichiuiau de la împunsăturile unor pietricele sau crengi, se poate alerga desculț prin oraș, iar senzația de revigorare era garantată.
Eu zâmbeam, iar trecătorii din jurul meu zâmbeau la rândul lor, unii admirativ alții ușor condescendent.
Am repetat ulterior exercițiul pe Cluj Arena, unde intrasem pentru a întreba la ce preț se poate alerga pe pista stadionului. Cum nu era nimeni, am început să alerg pe gazonul care îmi gâdila tălpile, în timp ce tot corpul râdea. Eram singur înăuntrul balenei care poate adăposti vreo 30.000 de oameni și parcă eram într-un decor post-apocaliptic, așa cum e Clujul în unele zile de sărbători. Liniștea era atât de apăsătoare încât îmi auzeam gândurile. Dar gândurile din ce în ce mai intermitente nu mai vroiau să gândească și se topeau în corp.
La ieșire, l-am salutat pe dr. Mircea Luca, unul dintre sportivii legendari ai Universității, când sportul nu era încă profesionalizat, a cărui statuie a devenit preferata mea din Cluj.
În timp ce alergam spre casă, gândurile și dorințele s-au reîntors mai proaspete. Mi-am amintit de Baia Mare, unde am fost recent și din centru ajungeam în pădure prin două parcuri superbe. Iar la Satu Mare se poate alerga, dacă vrei, din centru până în Ungaria pe digul Someșului Mare printre hectare peste hectare de grădini peri-urbane.
De ce nu ar avea și Clujul în contextul Capitalei Europene a Tineretului un Culoar Verde al orașului care să conecteze Parcul Central de platoul noii Săli a Sporturilor, de Someș, Parcul Babeș și Parcul Rozelor, apoi prin podul pietonal ce leagă Mănășturul de cartierul Grigorescu, să ajungem la lunca Someșului, după care să virăm spre Pădurea Hoia, Cheile Baciului, Fermă și Muzeul Satului?
Iar dacă s-ar transforma în alee pietonală străduța care taie Parcul Central de părculețul pentru copii și s-ar face o pasarelă între Podul Garibaldi și noua Sala Polivalentă de lângă Cluj Arena s-ar putea crea un culoar pietonal continuu între Parcul Central și Someș în dreptul Pădurii Hoia de aprox. 4.5 km. Cu totul, tura aceasta verde din Parcul Central până la Muzeul Satului ar avea vreo 10 km.
Și poate că tura ar putea fi parcursă de oameni dezgoliți de griji, descărcați de energii negative, a căror aparentă fragilitate desculță să nu pară ridicolă.
N-am umblat desculţ pe gheaţă dar e destul de fain pe zăpadă, chiar şi pe balcon când ninge sau a nins deja şi a ieşit şi fumul mizerabil din hainele innodate pe balustradă. Cine n-a făcut-o încă ar putea să încerce chiar şi fără statuia lui dr. Mircea Luca care e probabil deja oale şi ulcele and he don’t probably care much (dacă are statuie şi nu încă e oale şi ulcele ar putea să fie, pentru că statuile reprezintă morţi vii şi nu vii morţi, iar viile reprezintă struguri şi cârcei, deşi nu din ăia de la prea puţin calciu în sâge sau cumsemainuneşte, spasmofilie adică îţi place să ai dincândîncând spasme, respectiv să cazi jos pe stradă aşa degeaba şi să tremuri fără motiv aparent până te vede cineva cu spume la gură şi sună totuşi la 112 ca să te trezeşti la UPU întrebat(ă) dacă ai consumat băuturi alcoolice, nu doamă, am picat aşa aiurea pe stradă, nu aveam calcliu destul în sânge mănţlegegţi? Chair nu am consumat nimic interesant în seara asta, doar am ţinut post negru că aşa m-a învăţat un prost de negru convertit peste noapte la ortodoxie în închisoare).
Eu da, am umblat desculţ şi prin zăpada pufoasă, iarna trecută, 3 ore. E mai fain decât pe asfalt !