Ediție specială în ajun de „Luciri…”! Nu vă bat foarte tare la cap azi cu „Roșu și negru”, multe informații despre ei puteți găsi foarte ușor pe Wiki. Vă zic ce mi s-a părut interesant și cumva de remarcat în istoria și evoluția lor. Unu la mână: printre primii soliști vocali de numără Mirabela Dauer (aka Bela Scorțaru) și Anda Călugăreanu. Doi la mână: stilul abordat la înregistrări, radio/tv (mai către pop, versuri facile) era total diferit de repertoriul din spectacole (rock progresiv, piese lungi cu aranjamente complexe). Trei la mână: în anul 1977, alături de colegii de la formația Progresiv TM, lansează albumul conceptual „Puterea muzicii”, una dintre primele lucrări pur românești de acest gen și posibil primul supergrup autohton. Patru la mână: în 2001 (după mai multe încercări de revenire a trupei – prin anii `90 – care s-au materializat în câteva înregistrări) am ascultat un interviu la radio cu Liviu Tudan care promitea un album nou nouț de pe care propunea o piesă în premieră: „Noaptea în oraș”, pe care am ascultat-o și mi-am zis la perioada respectivă că abia aștept să aud și restul albumului. Din nefericire, starea de sănătate a lui Liviu Tudan s-a înrăutățit treptat, iar pe 27 mai 2005 ne-a părăsit. Iarăși un lucru interesant: unul dintre preoții care au oficiat slujba de îngropăciune a fost colegul de trupă între 1979 și 1982, Dan Bădulescu, muzician complex și fost chitarist la Sfinx, Compania de Sunet și Post Scriptum.
Piesa pe care vă invit s-o ascultăm azi se cheamă „Iubirea cere pace planetară”, din 1983. Mâine, probabil, veți asculta celebrele lor hituri optzeciste precum „Pseudofabula” sau „Semnul tău”, la o nouă ediție a „Lucirilor…”. Vă așteptăm!
Sper să vă cadă bine. Dați mai departe. Un weekend splendid!
Sorry, comments are closed for this post.