Bun găsit la Thursdayrated, ediția post festival, dacă tot e la modă ”post” orice. Azi, foarte pe scurt despre prolifica formație norvegiană Gazpacho.

Prin 1996, Jan-Henrik Ohme (vocal), Jon-Arne Vilbo (chitară) și Thomas Andersen (clape, programming) încep să facă muzică împreună în Oslo. În scurt timp sunt cooptați și Mikael Krømer (vioară), Lars Erik Asp (tobe) și Kristian Torp (bas). Muzica trupei a fost descrisă la un moment dat ca fiind ”classical post ambient nocturnal atmospheric neo-progressive folk world rock”, fiind adeseori comparată cu A-ha, Radiohead, Marillion și Porcupine Tree.

Ca și albume de studio, discografia lor cuprinde: ”Bravo” (2003), ”When Earth Lets Go” (2004) – atunci i-am auzit prima dată, ”Firebird” (2005), ”Night” (2007), ”Tick Tock” (2009), ”Missa Atropos” (2010) și ”March of Ghosts” (2012). Între 1999 și 2001 lucrează intens la un album conceptual, ”Random Acces Memory”, proiect abandonat complet în momentul în care băieții ajung la concluzia că nu sunt destul de ”copți” muzical să finalizeze cu succes o astfel de lucrare.

Cântecul de azi apare pe discul ”March of Ghosts” (2012), piesă sensibilă despre un subiect delicat, și anume interpretarea transmisiilor radiofonice din timpul celui de-al doilea război mondial ale scriitorului englez P.G. Wodehouse ca un act de trădare. Piesa e însoțită de un videoclip superb.

Sper să vă cadă bine. Dați mai departe. Un weekend splendid!