Bună ziua, dragilor! La fel ca săptămâna trecută când mi-am exprimat încântarea că începe TIFF-ul cu o piesă de la David Lynch, azi avem invitată o alta figură cinematografică care mai face şi muzică, de data aceasta pe Charlotte Gainsbourg. Aveam o dezbatere cu nişte prieteni în privinţa ei (eu fiind pro, ei contra )şi astfel mi-am amintit că nu am pus-o niciodată să cânte la „Friday, I’m in Love” . Mă revanşez azi, cu postarea piesei „Everything I Cannot See”. Împreună cu băieţii de la Air care se joacă cu pianul în jos şi în sus, Charlotte ne cântă cu vocea ei călduţă, uneori în şoaptă, alteori nu despre iubitul ei şi despre faptul că acesta este pentru ea tot, tot ce nu se vede şi pe care nu poţi să pui degetul.O declaraţie tare frumoasă! Desigur, femeie fiind, are tot felul de schimbări de dispoziţie şi de păreri: : îl iubeşte foarte mult tocmai de aceea hotărăşte că e mai bine să-l părăsească, dar vrea ca el să vină apoi după ea. În altă ordine de idei, după filmele văzute recent mi-am dat seama că nu mai vreau să văd scene de viol, de aceea aştept să apară Nymphomanic, ca acolo se vrea. Cam mult, da’ e mai bine aşa. Deocamdată să ne mulţumim cu ea în ipostaza de cântăreaţă şi să îi ascultăm melodia. Iubiţi-vă-ţi mulţi!