Stâlpii de iluminat aruncau în seara acea o lumină misterioasă spre liziera pădurii, nimeni nu era pe terenurile de joacă pentru că se pregătea de ploaie. Zona în care ne aflam noi era complet în beznă. În oraşul ăsta doar betoanele sunt luminate. Imensul platou folosit peste zi ca loc de plajă, plimbat câini sau pentru jocul copiilor se afla şi el în beznă, la fel şi fostele grădini rase acum doi ani de Apostu. Noi ne-am ridicat tabăra pe locul acestor foste grădini, aşa că pe lângă betoanele şi sticlele care se găseau în pământ, la suprafaţă erau crescute plantele care aminteau de fosta gradină: usturoi, hrean, viţa de vie, căpşuni, zmeură, trandafiri, mentă.

La Terenuri este o zonă din Mănăstur, cel mai populat cartier clujean. Acest loc ar fi trebuit să fie amenajat ca parc într-o zonă în care densitatea locuirii este cea mai mare. În timpul şantierului, s-a profitat de acest loc pentru depozitarea deşeurilor inerente unei asemenea desfăşurări de forţe: cofraje de lemn, moloz, scule distruse, căşti, schele etc. Din spusele locuitorilor această mare de deşeuri de şantier nu a mai fost evacuată şi apele din pădure au adus de-a lungul timpului aluviuni care s-au aşezat în terase acoperind urmele fostului şantier Mănăștur. Astfel, după aproape o jumătate de secol sub terenurile de tenis, basket şi tenis stă ascunsă o întreagă arheologie a procesului de construcţie a cartierului colos din Cluj. Şi într-adevăr, cu cât săpam mai mult să ne ridicăm în picioare pavilionul şi să ne punem în ordine grădina descopeream straturi de beton, plastic şi sticlă aşezate interminabil unele sub altele. Într-o seară, băieţii din cartier mi-au explicat că din cauza asta nu se construieşte nimic în locul terenurilor părăginite, pentru că terasele pe care sunt construite sunt de fapt mormane artificiale de plastic, sticlă şi lemn putrezit acoperite de pământul adus de ploi din pădure.

Totul se legă acum, povestea asta n-o mai auzisem. E atât de simplu, credibil şi fascinant: groapa de gunoi a şantierului Mănăștur a devenit parc doar cu ajutorul naturii iar noi ne aflam în acea noapte pe un morman de obiecte care au aparţinut unor muncitori necunoscuţi și care, după ce au ridicat coloşii de beton, le-au aruncat chiar sub picioarele noastre.

PS: Mai multe despre La Terenuri.