Motto:

Târzie iarnă e acum,
Şi de nimic nu mai sunt bun,
Mănânc Activia zi de zi,
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
(un amic)

Salutare, oameni buni.

Vă întâmpin cu ușile beciului deschise, a câta oară oare, la rubrica „Monday, I feel like shit„. Poftiți înăuntru, nu dați atenție apei care băltește pe jos, sunt țevile sparte. Aia e scurgerea de la WCu, nu vă apropiați prea tare de ea. Aici îmi place să stau când ascult Sunn O))), trupa care și-a propus să compună peisaje sonore de shoegaze digestiv, provocatoare de peristaltism intestinal, folosind bass-ul pentru a da „fluturași la burtă” la propriu, prin metode pur acustice. Originile ideii stau în experimentele acustice de spălare pe creier din al doilea Război Mondial și în japanoise-ul anilor 90.

Piesa aleasă pentru azi se numește Megszentségteleníthetetlenségeskedéseitekért (cel mai lung cuvânt din limba maghiară) și conține câteva blesteme în ungurește, motiv pentru care am şi ales-o, să potențez tensiunile interetnice provocate de bentița Sabinei, drapelul secuiesc şi boicotarea mazilirii lui Băsescu de către unguri.

Şi totuşi nu vorbim de un grup unguresc cântând despre Ardeal, Sunn O))) au apărut în Seattle în semn de ripostă față de mișcarea grunge care în anii 90 se vindea drept indie, deși şi MTVul, şi casele de discuri corporatiste tocmai din asta trăiau. Las că vă arătăm noi indie, au zis băieţii ăştia. Inspiraţi de Metal Machine-ul lui Lou Reed, au eliminat cu totul conceptul de ritm din rock, iar ce a rămas e un fel de mocirlă, un wall of sound fisurat pe ici pe colo, pe care îl pot asculta doar când am crize biliare și dureri la lingurică.

Aşadar piesa de astăzi iese din tradiția pieselor de divorț și distensie romantică cu care v-am obișnuit dar, dacă o dai suficient de tare și vecinii nu îți bat în calorifer, makes you feel like shit. Or like shitting. În orice caz, nu mai are sens să daţi bani pe Activia, cu discografia Sunn O))) vă reglaţi digestia la fix.

Vă las în băltoaca de luni dimineața și nu uitați, indiferent ce veți auzi vineri de la colegii mei mai optimiști: It will end in tears!