Luna martie are o trimitere legata puternic de ceea ce semnifică femininul (cel putin în culturile occidentale/cultura autohtonă). Partea blandă, fragilă, maternă a încarnării acestui principiu este cercetată la începutul fiecărei primăveri, dar, cum știm cu toții, devoalează o ruptură puternică, subsidiară a dominației și inegalității, așa cum aproape orice tip de ”zi„ (cum ar fi„ Ziua copilului”, „Ziua muncitorilor”, „Ziua Planetei Pămant” etc.) are o semnficație care ascunde o fragilitate simbolică. Labirintul cu oglinzi își propune o abordare legată de imaginarul/universul poetic feminin (vorbim aici de autoare care au scris în secolul trecut), unde sinele se construiește într-o contorsiune fragedă, hedonică și cu o forță care trădează încăpățânarea acestui tip producție artistică de a transcende propriile sale crisalide. Oglinzile, de această dată, sunt sonore, labirintul este unul al oglindirii sunetelor prin recitarea poemelor (mele) preferate. Astăzi, pentru 1 martie, am ales Sylvia Plath și poemul său Mirror. Join the Labyrinth!