(click pe copertă pentru a asculta online albumul)

My Bloody Valentine înseamnă zgomot frumos, „Beautiful Noise” numindu-se şi documentarul care urmează să ne prezinte perioada de glorie a fenomenului shoegaze şi trupele reprezentative ale acestuia: Cocteau Twins, The Jesus and Mary Chain şi My Bloody Valentine. Aceasta nu este singura veste bună din ultimul timp de care fanii trupei au avut parte, faptul că după 22 de ani My Bloody Valentine au revenit cu un album nou creând isterie în rândul admiratorilor, lucru ce a putut fi uşor observat după câteva ore de la lansarea pe net a albumului „m b v”, când site-ul lor oficial a crash-uit.

Dar să ne întoarcem puţin în timp, mai exact în 1991. Albumul „Loveless” avea să impresioneze atât publicul cât şi criticii şi să stabilească un etalon pentru sound-ul shoegaze: riff-uri de chitare pline de efecte, versuri mai degrabă bolborosite, la al căror înţeles e de multe ori greu de ajuns, disonanţă intenţionată şi foarte mult zgomot. Toate aceste elemente, care luate separat ar părea greu de digerat au dat un rezultat închegat, armonios şi consistent, My Bloody Valentine câştigându-şi statutul de trupă legendară. De atunci, Kevin Shields, liderul trupei, părea să păstreze secret ingredientele presărate în piesele de pe Loveless, revenirea trupei fiind învăluită în ambiguitate.

Ei bine, anul 2013 a rezolvat această amibiguitate, My Bloody Valentine oferindu-ne ceea ce aşteptam de mult de la ei: albumul „m b v”. Primele piese ale albumului încearcă să ne reintroducă în spiritul trupei, ne împrospătează memoria prin reproducerea binecunoscutului sound My Bloody Valentine: încărcat, cu multe substraturi care uneori devin sufocante. Piesa „Is This And Yes” vine ca o gură de aer, tensiunea acumulată până atunci fiind readusă la parametri funcţionali, parametri ce vor fi păstraţi şi pe următoarele piese în care predomină vocea feminină, atmosfera dreamy, sunete mai liniştitoare şi reconfortante. Acest interval este un fel de „înainte şi după” deoarece pare a face legătura între două părţi distincte ale albumului, între vechi şi nou. Începând cu „In Other Way” urmează partea surprinzătoare caracterizată de tobe agresive, ritm alert, sunete ciudate, neconvenţionale precum cel ce pare produs de avion de pe ultima piesă „Wonder 2”.

Iniţial mă gândeam la albumul m b v ca la o exorcizare, însă mi-am dat seama că, de fapt, nu e vorba de o eliberare, de purificare ci din contră, de încărcare psihică. Muzica celor de la My Bloody Valentine ajunge să te pătrundă, să crească în tine şi să te posede, ca la finalul albumului să auzi voci ce-ţi şoptesc un singur cuvânt: repeat.