Salutare, oameni buni. Iată-ne ajunși deja și pe nesimțite la a treia ediție a rubricii ”Monday, I feel like shit”. Deși pricinile sentimentelor de luni dimineața pot fi diverse, voi rămâne pe coordonate stabilite deja, cu încă un cântec despre dragostea care nu-și găsește finalizare. E evident din versurile piesei pe care v-o propun astăzi că aceasta a fost, pentru anii 70, ce avea să fie ”No pussy blues” pentru anii 2000:

Now my foolish boat is leaning,
Broken love lost on your rocks.
For you sang, „Touch me not, touch me not, come back tomorrow.”

Pentru a poetiza mesajul, artistul apelează la metafora sirenei tolănită pe bolovani, cântând și ademenind prin semne insistente de vino-ncoa. Dar când naufragiezi în brațele ei, realizezi că nu are picioare (și deci nici vreo ceva între ele), ci doar o coadă solzoasă care îți alunecă din brațe fâlfâind în timp ce ea plonjează chicotind în apă, lăsându-te pe bolovani flămând, ars de soare, fără niciun mijloc de a te întoarce la țărm.

Tehnic vorbind, sub numele This Mortal Coil se ascundeau acu 30 de ani cei de la Cocteau Twins însoțiți de o serie de invitați, într-un proiect pus la cale de managerii casei de discuri 4AD (suspectați de a fi inventatorii hipsterismului). Deși piesa e, la origini, a lui Tim Buckley, iar Tim Buckley a fost un maestru al pieselor mizerabiliste, am ales versiunea asta a cântecului său pentru că sună mai actual (în lumina revivalului dream pop prin care trecem) și pentru că titlul albumului pe care apare a dat și sloganul de final al acestei rubrici: It will end in tears!