La prima ascultare, trupa asta te face să-ți ridici sprânceana nu numai din cauza numelui, ci și pentru faptul că sună (literal) precum clonele unui Bob Dylan sau Lou Reed (perioada Velvet Underground). Nu e formulă de stil, ci pur și simplu sună 1:1, compozițional și vocal, cu idolii lor (ai noștri). Până la urmă de ce nu, ce poți să-ți dorești mai mult decât ca monștri sacri să scoată piese noi, așa cum scoteau acum 40-50 de ani? Fuck originality!