18 ianuarie- 15 februarie 2013, vernisaj: 18 ianuarie 2013, ora 19 la Fabrica de Pensule, Lateral Art Space
Radu Oreian este un tânãr artist român, care trãieşte şi lucreazã în Berlin, Germania. Având expoziţii personale în Bucureşti, Berlin (Germania), Vilalba (Spania) şi Paris (Franţa), Lateral Art Space are plãcerea sã-i gãzduiascã prima expoziţie în Cluj-Napoca.
Ai mereu un sentiment ciudat când cineva iţi spune ”Cioc-cioc!”. Şi pe bunã dreptate, pentru cã ştii cã mereu vei fi pãcãlit în momentul în care întrebi: ”Cine e acolo?”. Apare o stare de discomfort, chiar anxietate într-o situaţie de acest gen.
Titlul expozitiei este împrumutat din acest model de glumã isteaţã, dar eşueazã intenţionat sã ofere un rãspuns cinic sau explicit, lãsând ‘Ce bate la uşã?’ – spre deosebire de ‘Cine bate?” sã îşi gãseascã rãspuns prin prisma interpretãrilor şi presupunerilor personale. Acest „ce?” se regãseşte printre instalaţiile ultra-fragile, aproape volatile. Fiecare dintre acestea este un mecanism autonom, cu reguli poetice instrinseci, cu ajutorul cãrora Radu Oreian distileazã idei în forme de bazã, utilizând obiecte şi materiale obişnuite precum lumânãri, magneţi, sãpun, cearã şi chibrituri.
EN:
Radu Oreian is a young Romanian artist, currently living and working in Berlin, Germany. With personal exhibitions in Bucharest (Romania), Berlin (Germany), Vilalba (Spain) and Paris (France), Lateral Art Space is pleased to host his first exhibition in Cluj Napoca, Romania.
You always have a strange feeling when a person says ’knock knock!’. And rightly so, because you know you’ll get screwed when you ask ‘who’s there?’… There’s a state of discomfort, even anxiety attached to a situation like this.
The exhibition’s name is borrowed from this witty type of joke, but deliberately fails to provide a cynical or a precise response, leaving ‘What is knocking?’, rather than ‘Who is knocking?’ , to be a matter of personal assumptions and interpretations. ‘What’ lies somewhere in between the nine ultra fragile, almost volatile installations. Each of them is an ‘autonomous mechanism’, with inner poetic rules through which Radu Oreian distills ideas into basic forms, using everyday life materials such as candles, magnets, soap, wax and matches.
Sorry, comments are closed for this post.