Gluma că cei 2 băieți de la Girls s-au despărțit este probail cea mai uzitată din indiesferă, dacă e să se facă introducerea lui Christopher Owens. E un pas înainte totuși, pentru că, la debut toate recenziile începeau cu prezentarea background-ului de fost sectant cu mamă nebună și junkie al aceluiași Owens. Bun, eu le-am bifat pe amândouă încercând să scriu ceva despre debutul solo al omului care, de fapt, însemna cam 90% din Girls. Pentru că, să fim serioși, … își amintește cineva cum arăta celălalt tip sau ce făcea? În această lumină chiar am putea spune că Girls nu s-au despărțit pentru că ei n-au existat niciodată. A existat Owens. Am fi 10% răutăcioși… pentru că dacă 90% din treabă era făcută de el, cele 10% procente contează și aici e vorba de producătorul Chet „JR” White (da, așa îl cheamă). Dacă e să comparăm debutul Girls și debutul Owens singura diferență este producția. Conținutul pieselor este absolut același, doar că în primul caz se așterne ulterior acel filtru străveziu care artificializează atmosfera. EP-ul Broken Dreams Club e apogeul intervențiilor din producție. Privind retrospectiv, aș putea zice că acesta pare acum over-produced: melodia foarte clasică a lui Owens fiind împopoțonată cu intro-uri, interludii și epiloage din producție care de care mai psihedelice. Superfluu dar deloc deranjant.
–
Christopher Owens scrie cap-coadă un album cu ușurința cu care cântă la chitară. E uimitor cum poate să compună clasice-instant, instant! Fiecare piesă poate fi single și totuși, albumul respiră acel aer sănătos de album live universal acceptat.
Sorry, comments are closed for this post.