Legenda SF a memelor care parazitează creierul uman și se transmit de la gazdă la gazdă, în demersul lor darwinian de a evolua și a supraviețui, dă semne, de la Richard Dawkins încoace, că s-ar transforma într-o disciplină cât de cât științifică.

Știința numită managementul cunoștințelor e o derivare a managementului activelor intangibile preocupată cu identificarea produselor de cunoaștere, a canalelor pe care acestea se transferă, a surselor de proveniență, a plasamentului și valorizării lor. Dezideratul principal este controlul informației, granularizarea sa în itemi de cunoaștere care să poată fi înregistrați, monitorizați, vânduți, transferați bunăoară între un angajat pe care l-ai dat afară și un nou angajat ce ar urma să preia rolul unui container temporar de cunoaștere. Protecția cunoașterii intră sub incidența protecției proprietății intelectuale – contracte bine ticluite pot face ca un angajat eliberat din funcție să devină incapabil de a mai exploata cunoașterea pe care a dobândit-o la un anume job.

Istoria ne învață însă că orice efort de sistematizare și control își găsește o forță egală și de sens opus în centrifuga întru entropie a anumitor segmente socialecu preferințe mai anarhice. Capitalismul feroce și individualist se balansează, într-un echilibru fragil, cu activismul subteran de tip”sharing is caring”, cu comunismul de tip Anonymous, cu „majoritatea tăcută” care boicotează nu doar referendumuri, ci și strădaniile matrixiste de sistematizare a realității, în interesul comercial al vârfului piramidei capitaliste. Una din manifestările încă legale ale acestui tip de boicot este ritualul urban al ieșitului la bere, capitol la care românii par a fi campionii Europei conform unor studii recente (care foloseau observația pentru a ne pune într-o lumină proastă, ca factor pe seama căruia s-ar pune disfuncționalitățile sistemice ale României).Ce-i drept 2 ceasuri de băut bere nu sunt la fel de productive ca 2 ceasuri de muncă, dar 2 ceasuri de muncit pentru beneficiul personal al managerului tău pot avea mai puțin folos decât 2 ceasuri petrecute întru dezvoltarea  personală, și chiar profesională. Paradoxal, au început să apară managerii care descurajează învățarea, considerând-o o formă de muncă neproductivă, parafrazând involuntar versurile celor de la Sarmalele Reci – „Țara te vrea prost”. În ziua în care realizezi că ai învățat mai multe de la o ieșire la bere decât de la o săptămână de muncă la serviciu e un semnal clar că trebuie să schimbi jobul.

Uitându-mă în urmă la experiența personală, observ că în timpul ritualului urban al băutului de bere am dobândit gratuit un nivel (cantitativ și calitativ) de cunoaștere comparabil cu cel dobândit pe căi formale, oficiale, plătite. Barurile cu tradiție ale Clujului – Insomnia, Emma, Music Pub și, pentru cunoscători, Albinuța, au atmosfera încărcată de ectoplasma celor care și-au împărtășit cunoașterea la o halbă de bere. Memele zumzăie ca albinele în stuparniță, acumulate în 15 ani sau mai bine, e suficient să calci pragul ca să simți cum îți vin idei, pe orice temă – de la filozofie la robotică. Prin comparație, dance-cluburile mari, care polarizează majoritatea populației tinere clujene în ultima vreme, îți lasă impresia de târguri de vite în care mușteriii, aflați în imposibilitatea de a purta un dialog (datorită volumului exacerbat al muzicii, dar și din alte motive), se mulțumesc cu a se căuta unii pe alții la dinți, se evaluează și interfațează pe canale alternative viului grai, se duc acasă cu nimic mai diferiți decât veniseră. În schimb în barurile de rit tradițional ale Clujului am văzut materializându-se teze de doctorat (mai originale decât cele scrise în biblioteci), romane și poezii (mai publicate decât cele citite în cenacluri), am văzut formându-se artiști, jurnaliști, oameni de știință. Am văzut și sex insalubru, și bere regurgitată pe sub mese, nu mai vorbesc de creșterea îngrijorătoare a circumferinței abdomenului, dar e un mic preț ce trebuie plătit.

Mă rog, există popoare ale berii și popoare ale vinului, dar cel clujean este în mod categoric unul al berii. Dacă Isus s-ar fi născut la Napoca și nu la Bethlehem, sângele lui s-ar fi transformat în bere spumoasă, nu în vin.

Revenind la oftica mea privind managementul cunoștințelor, am văzut corporații care au dus la perfecțiune controlul asupra cunoașterii. Am auzit despre (dar am fost și martor la) demonstrații de management al resurselor umane vecine cu programarea neuropsihologică, menite să granularizezepersonalitatea umană în structuri controlabile, prin tactici divide et impera: încurajarea individualismului extrem (terminologia oficială: „ambiție”, „competitivitate”), minimizareași restructurarea comunicațiilor interumane (terminologia oficială: „profesionalism”, „comunicareeficientă”), izolarea socială a angajaților prin reorientarea lor spre mai eficientele sesiuni de speeddating (terminologia oficială: „team building”) ș.a.m.d.

Cu riscul de a suna ca un fan al teoriilor conspiraționiste, tacticile astea chiar funcționează: individul poate fi transformat într-un container de cunoaștere replicabilă, transferabilă, relativ izolat de alte containere din proximitatea sa, mai exact cuplat cu acestea prin interfețe clar definite și controlate contractual; și, ce e mai grav, poate fi convins că o face pentru propriul bine, pentru propria dezvoltare.Memele sunt capturate și întreținute în grădini zoologice care par să militeze pentru conservarea speciilor, însănu sunt decât instrumente ale extincției ori forme de braconaj menite să îmbrace pe alții în blănuri scumpe. În condițiile astea natura ne cheamă să menținem echilibrul, să conservăm un anumit nivel al sălbăticiei ideilor.

Managementul cunoștințelor subterane trebuie stârpit.

When the working day is done, I refuse to belong to anyone (Snog, The Ballad).

de Aron Biro

Aron Biro este autorul acestui blog și colaborator Dilema Veche.