Grizzly Bear sunt, alături de Animal Collective, ceea ce poate da America de Nord mai original, complex ÅŸi edgy în muzică actuală. Dacă Animal Collective sunt maeÅŸtri incontestabili ai spiralelor electronice infinite, Grizzly Bear sunt mult mai ‘conservatori’. Despre albumul lor anterior, ‘Veckatimest’, s-a spus nu de puÅ£ine ori că e perfect, la sfârÅŸitul lui 2009 plasându-se în fruntea topurilor de gen, ridicând la cote inimaginabile calitatea actului muzical într-o blogosferă care compara la propriu capra cu varza. Cum poÅ£i compara producÅ£ia cristal cu ‘noroiul’ low-fi? BineînÅ£eles că nimeni nu ÅŸtie răspunsul, un lucru e sigur, muzica trebuie să placă. Grizzly Bear place multora. Dacă la prima audiÅ£ie sound-ul e un fel de noise care nu ÅŸtii încotro se îndreaptă pentru că se îndreaptă în prea multe părÅ£i, la a II-a distingi cel puÅ£in 2 direcÅ£ii ÅŸi tot aÅŸa până te cufunzi într-un fel de nisip miÅŸcător cu armonii peste armonii din care ieÅŸi doar la sfârÅŸitul piesei ca să fii tras în următoarea. Piesele sunt toate lucrate din acelaÅŸi material omogen, plastic, manevrat de mâini-urechi foarte pricepute. Cel de-al treilea album Grizzly Bear, ‘Shields’ porneÅŸte de la estetica celui anterior, curăţindu-se pe parcursul lui de sunetul greu lizibil. TotuÅŸi, nimic se pierde, totul se transformă.