Cu toate că punctual, unele din acțiunile ICR-ului pot fi contestate, decizia Guvernului Ponta de a trece sub tutela Senatului administrarea Institutului Cultural Roman (deci politizarea lui) ar putea coaliza intelectualitatea românească (care e direct afectată) în încercarea a nu schimba ceva care s-a dovedit eficient. Nu pot să nu mă gândesc la motivele acestei mişcări. Poneiul Roz vă spune ceva? Şi ca să vă fac şi mai curioşi / mânioşi vă mai dau un hint: preşedintele Comisiei de Cultură a Senatului este nimeni altul decât Sergiu Nicolaescu. Citiţi două texte excelente despre această problemă, din 2 bărci diferite: voxpublica şi Dilema Veche.
UPDATE1: Am mai găsit unul în Revista 22, părerea mea e că nu contează din ce barcă e până la urmă, nu?
‘Ironia face ca un stindard al conservatorismului cultural ca Patapievici să fie atacat de către naţionaliştii patibulari pentru că exportă artă postmodernă. De fapt, pentru că nu a cenzurat exportul respectiv. Iar postmoderniştii şi noua stîngă nu au zis nimic, pe principiul „duşmanul duşmanului meu“… Tot noi, conservatorii ăştia de la Dilema veche, a trebuit să apărăm un principiu liberal, anume că nu e treaba statului să aleagă operele de artă promovate. Chiar dacă eu personal găseam poneiul roz o tîmpenie juvenilă. Mi-am zis atunci că şi Patapievici crede la fel,
în sinea sa. Dar nu contează ce crede omul în sinea sa, tocmai asta e şi ideea.’ Cristian Ghinea
UPDATE2: Vasile Ernu pe Critic Atac: ‘Da, Horia-Roman Patapievici și echipa sa au făcut din ICR o instituție de care ar trebui să fim mîndri și pe care ar trebui să o încurajăm să continuie direcția de dezvolatre propusă de această echipă. Nu pot să trec cu vederea și să nu apăr lucrurile bune care se întîmplă colo.’
UPDATE3: Patapievici in Revista 22: ‘Iliescu a propus atunci ca unul din vicepreşedinţii ICR să fie secretar de stat în Ministerul de Externe, iar Buzura s-a opus şi acest lucru, care ar fi însemnat o conducere bicefală a institutului, nu s-a întâmplat.
„Dacă Augustin Buzura a putut, am putut şi noi. Am funcţionat sub o autonomie totală în tot acest timp”, a spus Patapievici.’
UPDATE4: Dacă sunteţi revoltaţi de tot ce aţi citit mai sus, alăturaţi-vă protestului comentând aici (deocamdată doar online).
UPDATE5: Replica lui Vasile Ernu: ‘Stînga românească independentă. Nu am să-i spun decît că ar fi bine să încerce să mai iasă din bilbioteci și să nu creadă că doar textele savante îi sînt suficiente pentru a se legitima. Da, și poate înainte de a verifica cît de „deviaționist“ e unul sau altul, citînd din cărți savante, să-și asume niște riscuri și mai ales să se apropie de grupurile pe care au pretenția că le reprezintă, dar pe care le cunosc doar din cărți.’
UPDATE6: Ponta: „De ce protesteaza domnul Patapievici, ca nu vreau sa-l schimb?”
UPDATE7: Costi Rogozanu: ‘Dincolo de glume, Ponta, că tot era apărătorul dinalogului, ar trebui să aibă o întîlnire cu toţi artiştii importanţi care deja şi-au anunţat public protestul. Că dacă vorbeşti doar cu senatorii lui peşte şi faci bancuri cu presa, şi nu-i întrebi pe Puiu-Perjovschi ce vor, de ce se agită (doar nu-i bagă şi pe ăştia la categoria “băsişti”), atunci e nasol.’
UPDATE8: Andrei Pleşu: ‘Traian Băsescu nu e, din acest punct de vedere, un inocent. Şi continui să cred că poartă o parte din vină pentru deteriorarea stilistică a vieţii publice. Dar nu s-a votat „schimbarea”? Nu ni s-a spus că se poate guverna şi altfel? Măcar Băsescu avea o personalitate puternică şi izbucniri de temperament autentice. Acum ai impresia unor clone nereuşite: muşchii personali au fost înlocuiţi cu „pîrghiile” puterii şi cu ciocanul anonim al majorităţii parlamentare. Bîzdîcul e acelaşi, caftul continuă.’
UPDATE9: Vasile Ernu se dezice de protest: ‘Domnilor politiceni MRU & Paleologu, chiar nu vă puteți abține, căci puțin respect și decență nu ar strica? De ce trebuie să transformați un miting de asemenea factură într-un joc politic?’
După mizeria asta Ponta poate să îşi la al revedere de la ultima scânteie de speranţă pentru votul meu. Am să votez categoric împotriva pesedeilor! Poneiul roz îmi spune „muie Ponta!”.
Mda, proteste online ca oricum cu astia daca ies in strada poate cheama minerii 🙁
Nu mai cheama niciun miner ca i-au cam dat afara. In schimb au dotat jandarmeria cu jucarele de ultima ora.
Două articole excelente scrise de Vasile Ernu:
http://www.criticatac.ro/17174/cine-va-garanta-nepolitizarea-icr-scrisoare-deschis-adresat-prim-ministrului-romaniei-victor-ponta/
http://www.criticatac.ro/17226/despre-icr-patapievici-societatea-civil-politic-citeva-chestiuni-de-principiu/
Exista cineva (sau a existat) in tara asta care sa se astepte la altceva de la USL? Nu inteleg surpriza multora, ba chiar consternarea generala. Ce sperante s-au nutrit ca nu inteleg, sincer…
adrian:
O parte din prietenii mei cred in continuare că usl-ul reprezinta varianta de ales. Cand le spun de Ponta se retrag, ceea ce nu-i impiedica sa acorde credit in continuare guvernarii de stanga.
USL e stanga?! M-am ingrozit. Si eu sunt de „stanga” dar ideea de a vota sau sustine stanga(???!!!) asta imi provoaca repulsie fizica.
Exercitiu de rememorare: luati pe rand pozele catorva dintre politicienii de „stanga”si priviti-le indelung: Felix Voiculescu, Nastase, Stanoiu, Antonescu, Olguta Vasilescu, Mazare, Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu, Cozmanca, Mang, Mitrea, Voicu, Bivolaru, etc. Deschideti televizorul pe Antena 3 (astia si la meteo sunt in stare sa minta si sa violeze bunul simt) si urmariti o emisiune cap-coada. Pauza de reflectie. Care stanga? care drepta? Despre ce vorbim?
Oricat de mult ti-ai dori sa ai un politician de stanga reprezentativ, cum poti uita cine sunt oamenii astia si cu ce s-au ocupat (si se ocupa in continuare)? La noi nu exista stanga politica.
Iertati-mi consternarea, dar sincer nu inteleg prin ce mecanism de amputatie a memoriei functioneaza o astfel de optiune: a vota USL ca sa votezi cu stanga.
Mvg, nu e guvernare de stanga decât în aparenţă. E doar un grup de interese vopsit în roşu.
Văd că aţi citat fix articolul mai puţin relevant al lui Ernu, cel în care se justifică că-i de stânga, în timp ce scrisoarea deschisă era textul mai interesant. În fine, au apărut între timp pe CA şi alte articole interesante despre acest subiect. De stânga sau de dreapta, cam toată lumea e de acord că OG care trece ICR-ul la senat e un pas înapoi, înspre cenzură şi culturnici.