Luni dimneata nu au mai ramas oameni care sa nu stie castigatorii la TIFF si nici cine-a ajuns primar. Cine? http://tiff.ro/arhiva/2012/premii

M-am dezumflat putin vazand ca singurul film la care nu am stat/rezistat pana la capat a castigat trofeul, dar dupa TIFF multa lume cauta filmele pe torente sau asteapta sa fie redifuzate prin Cinemateca TIFF, asa ca o revizionare intr-un cadru mai comod o sa-mi schimbe probabil parerea. Cred ca e destul de important sa nu alergi dupa prea multe filme. Pana la urma un festival e pur si simplu o ocazie sa te-ntalnesti cu prieteni si alti cunoscuti si sa rezisti fie unor intalniri intamplatoare comfortabile fie unor situatii awkward (cand te-ntalnesti cu persoane pe care in mod normal le eviti).

Am ajuns la prea multe filme deprimante sau prea lungite in scene contemplative incat dupa festival oboseala e cumva o stare generala. In acceasi zi am ajuns la Simbolul, De joi pana duminica si la Shame; o combinatie deprimanta de filme. Poate de-asta a ajuns sa-mi placa Michael, povestea unui pedofil si a baietulului ascuns in beciul sau. Dincolo de povestea incomfortabila filmul e filmat atat de curat si de neexcesiv incat ajunge sa placa. Iar cea mai placuta experienta a fost cand am incurcat cinematograful si am ajuns la alt film decat cel programat, am ajuns la o comedie draguta si totusi profunda – Hasta la vista. La Schimbul, filmul pe care doream sa-l vad, am ajuns duminica, ultimul film din cadrul TIFF pe care l-am mai prins, un film care nu stiu daca e bun sau nu chiar, desi cred ca e irelevant, si care prezinta un tip care ajunge plictisit de viata lui, de job si de rutina zilnica. Individul se salveaza prin mici evadari, recontextualizari personale in raport cu obiectele din jur (da, e un film care place mult arhitectilor), cu constientizari ludice dar adanci fata de tot si toti ce-l inconjoara. Cam asta a fost TIFF pentru mine, o reasezare a lucrurilor din jurul meu combinata cu evitarea momentelor frustrante sau plictisitoare, si asta nu doar atunci cand ma uit la filme.

P.S. Sleeping beauty was more about this: http://thenewinquiry.com/essays/working-beauty/