Brandt Brauer Frick Ensamble @ Palac Akropolis, Praga

foto

“a little weird music” a spus Paul Frick când a denunţat planurile ansamblului pentru acea seară.

Data: 23 martie 20012. Context: Palac Akropolis este una din locaţiile din Praga care asigură o experienţă muzicală complexă. Ultima dată când i-am trecut pragul a fost cu ocazia venirii celor de la God Speed You! Black Emperor în Praga şi pot rezuma întreaga seară cu: cel mai bun concert pe care l-am văzut în viaţa mea punct. Şi semnul exclamării între.

Evident m-am prezentat devreme în faţa fetelor drăguţe de la intrare şi evident că am regretat-o pentru o oră. În deschidere Seed (doi DJ plicticoşi) au reuşit să elibereze sala aproape complet iar publicul s-a orientat fie spre o bere delicioasa, fie spre o ieşire la aerul cald de pre-primavara, în faţa teatrului. Eu mi-am aşteptat un prieten în faţa, unde langă mine un tip ciufuluit, cu ochelari, fuma relaxat cu două prietene. Le povestea cât de obosit este şi cum imediat trebuie să se schimbe, că trebuie să intre pe scena. Acelaşi om, Paul Frick, după 30 de minute susţinea pe umerii clapelor un întreg ansamblu de 10 oameni.

Imediat cum au intrat pe scenă, publicul a venit buluc în sală, s-au stins luminile şi numai logo-ul kitschios Red Bull părea să nu priceapă că de-acum trebuie să ascultam cuminţi. Logo-ul şi câţiva cehi beţi şi bătrâni cu voci de tabacişti canceroşi care urlau din două în două minute “dobre”(bine), în caz că artiştii aveau nevoie de ceva încurajări.

Acum îşi promoveaza ultimul album, Mr. Machine aşa că, l-au cantat în intregime, în ordinea de pe CD.

Până acum, nu am mai avut plăcerea să fiu prezentă la o tentativă de interpretare acustică a muzicii tehno, însă nu îmi pare rău pentru că toată lumea susţine că numai ei au reuşit să o facă. Eu am să cred acea lume, pentru că pentru o oră( numai!) am fost foarte plăcut surprinsă de ce se poate face atunci când trei prieteni cu dragoste pentru muzica electronica( dar cu gândul la instrumentele clasice) decid să sfideze istoria catastrofală a tentativelor de acest gen şi să încerce să re-interpreteze electro-ul, asa cum ştiu ei mai bine.

Condimentat cu momente de suspans în care partitura lui Paul Frick s-a împrăştiat pe scenă, începuturi de piesa în care doar trombonul lovit cu palma se auzea în întreaga sală sau atunci când ne-au rugat frumos să fim cuminţi şi să nu aplaudam în timpul piesei, întregul concert a fost un deliciu pentru urechile mele mici. Sunete noi şi absurde s-au alăturat unui ritm matematic şi, încet încet, au construit piese pe care nu puteai să te abţii să nu dansezi. Lipsa vocii nu a fost simţita deloc, deşi piesa mea favorită este Pretend, o preluare de la artista conaţionala lor, Emika.

Va recomand călduros un concert BBF, oriunde aveţi ocazia să-l vedeţi. Dacă se poate să şi alegeţi, optaţi pentru întreg pachetul – cei zece oameni din ansamblu – pentru că aşa veţi putea aprecia munca depusă pentru album şi veţi putea vedea feţele celor care reuşesc să împletească sunetele instrumentelor lor într-o armonie electrizantă.

text: Alexandra Tîmpău

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2025 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress