În această seară am primit pe sub uşă redacţiei acest text care mi se pare prea actual ca să nu-l publicăm. Deci de la domnul Mihai Creangă:

Guvernul nou anunţat porneşte cu un elan tineresc. Totul e primăvăratec şi în înăuntrul şi în afara acestuia. Tânăra generaţie (treizecistă ) de miniştri, aleşi ca pe sprânceană, avansează planuri măreţe.
Poporul, cu mic cu mare, poate să jubileze, căci la cârma lui stau, toţi, conducători tineri, destoinici, care ignoră cu obstinaţie că locomotiva cam învechită a aparatului de stat este uşor deraiată de la orice obiective oneste , tributare binelui comun. Acestea îşi vor găsi locul în alte spaţii, supraceleste unde încă mai există dreptatea şi adevăr, da, acolo foarte sus, dincolo de piscurile înzăpezite ale munţilor Făgăraş !!!

Le vom spune celor mai sceptici dintre noi : « Dar staţi , nu cârtiţi, dă-ţi le o şansă » nu au nevoie decât de cele câteva luni ce au mai rămas până la alegeri să transforme faţa ţării. Iar celor care cred că « este prea puţin şi prea târziu » le vom râde voios în faţă. Nici o ţară nu funcţionează în folosul cetăţenilor săi. Cu atât mai puţin una care a trăit şi trăieşte pentru binele altor neamuri şi popoare, prietene şi eliberatoare.
Auzisem pe cineva spunând că România înseamnă, şi citez :

Vasalitate pentru eternitate
Cu conducatori-vânzători
Dar nu şi negustori…

Ei bine, drag popor, acum nu mai e timp de zeflemeli. Ne aflăm pe un nou curs istoric. Puterea a injectat o supradoză de armăsari virili în fruntea căruţei iar căruţaşul priveşte mulţumit cum viitorul atât de obscur se destramă. Vine evul înspre care ne-am edificat glorioasa noastră istorie şi de la care, fără vrerea noastră am fost deseori deturnaţi. Se întrevede un nou orizont escatologic atât de cald şi primitor şi care îşi întinde braţele sale spre noi înălţându-ne pe cele mai înalte culmi ale mediocrităţii. Azi sau în orice caz în zilele următoare ne vom croi destinul.

Aşa că scoateţi-vă feţele voastre dezamăgite şi cenuşii din monitorul agramat şi priviţi cum acest trandafir exuberant şi strălucitor se deschide spre desfătarea tuturor, aduce abundenţă şi încredere şi probabil se îndatorează în continuare pe pielea voastră pentru a crea o reală şi nu o falsă prosperitate, pentru cei puţini dar nu şi pentru restul.
Fie că toate partidele să găsească puterea acum în aceste vremuri de restrişte şi să se reunească, iar din fericita lor conjunţie să reiasă marele partid înainte-mergătorul, atot-puternicul şi mai ales atoate-ştiutorul. Să ne găsim izbăvirea în credinţa că ne vom izbăvi şi tot aşa pentru totdeauna.

[Mihai Creangă, 8 februarie 2012, pe peronul din Teiuş]