Felicitarea cea mai cool în fierbințeala acumulativă a Sărbătorilor vine de la Sebastian Big, nihilistul meu preferat. Acel sentiment plin și ghiftuit al ființei anunțată de corpuri și de voci mieroase și chiar de Domnu’ (ROM, ROM, TELECOM, cum anunță colinda capitalistă calchiind Domn, Domn, Să-nălțăm), juisarea promisă, sentimentul comuniunii și fericirii… întârzie să vină. Avem, în schimb, pe toate canalele aceeași frecție onanistă a consumului în antecamera împlinirii.ASCULTĂ AICI!
Foarte plastică, la figurat și la propriu, este acțiunea răpitorilor lui Moș Crăciun din cartierul clujean Zorilor. Însă în raport cu furtul sistemic al spațiului public de către capital și statul-copie/față-palidă-a-capitalului, cu toată această invazie de kitsch și plastic și culori ieftine și țipătoare, furtul lui Moș Crăciun este consumat doar de o micro-comunitate critică. Apoi, cred că dacă erau ceva mai atent lucrate revendicările, virala ar fi prins. Până la urmă comunitatea trebuie reclădită, nu trebuie să facem un elogiu anonimității sau consumului nihilist (recitiți Eseu despre dar al lui Marcel Mauss). Amintesc îndemnul răpitorilor: „1. Du-te la orice magazin; 2. Alege orice, de orice valoare; 3. Plătește-o, lasă-o la casier, și spune-i să o dea oricui. E cadoul tău anonim pentru un anonim (Ca alternativă, poți să dai cadou și un obiect pe care deja îl ai, dar trebuie sa dai ANONIM unui ANONIM). 4. Postează-ți fapta pe această pagină – http://www.facebook.com/events/312476452119871/”. Răpitorii anunță că dacă până în 24 decembrie au 100 cadouri, Moșul va fi eliberat, iar dacă nu, Moșul va fi eliberat abia în 25. Eu mă duc la vecinu’, îi las la ușă ultimul număr din revista Idea. Cred că mesajul va fi nu doar anonim, ci și extraterestru..
Când toate ilustratele de Sărbători sunt rumene, colorate, umplute, felicitarea designerului Mihai-Vlad Guță, bunul meu prieten, are un aer timid, modest, al bucuriei familiste, tihnite și reținute în tot acest dezmăț colectiv al fericirii vârâte cu lopata de discursul publicitar. Și, da, ați ghicit, bradul acela stă, desigur, într-un ghiveci.
[…] de Adrian Dohotaru. Sursa: Slicker […]
’89: dom’, domn să-mpuşcăm 🙂
Adi, capitalul poate fi şi de stat, după cum bine ştii. Capitalul tău e cel corporatist. El ne fură spaţiul public, ne mituieşte aleşii, ne angrenează în scavagismul postmodern via cunoscutele mecanisme (banu + zibciu). Deci fii bun şi precizează despre ce capital este vorba.
Faină felicitarea aia cu WV-ul. E prima felicitare care nu mă scoate din sărite.