ZIUA 3, 27 august
Sâmbătă nu mi-am făcut nici un program muzical în timpul zilei, pe de-o parte din cauza unei uşoare mahmureli, pe de altă parte pentru că în meniul cu formaţii din timpul zilei nu am găsit nimic care să mă desprindă de la umbra unui copac din complexul Weekend. Dacă nu ar fi fost difuzat radio-ul ştrandului pe model Radio Vacanţa şi nu aş fi găsit berea Ciucaş la halbă cu 2,5 lei, probabil aş fi reuşit să recuperez orele de somn pierdute fără prea mari regrete cu o noapte în urmă.
Relative. Doar foamea a reuşit să mă aducă întâmplător puţin după prânz, prin faţa scenei cu Talente, unde am fost surprins să-i văd la treabă pe concitadinii de la Relative. Spun surprins pentru că nu-mi amintesc să-i fi văzut prin programul tipărit al festivalului. Şi pe ei îi mai văzusem de câteva ori prin Cluj, dar în formula veche, cu Posset la voce. Noul vocal mi se părea destul de bine integrat în trupă, dar parcă puţin stingher în manifestarea scenică, probabil din cauza faptului că e la primele concerte în noua formulă. Pe de altă parte cred că oricine ar fi fost înlocuitorul, nu avea cum să fie la fel de potrivit în trupă ca Posset. Cred ca schimbarea făcută de Relative, nu îi va afecta prea mult, deoarece sunt înca in plină ascensiune şi mai au mult public nou de convins. Sunt de parere că, pentru a nu părea ca sunt la un concurs de karaoke, trupele care schimbă vocali ar trebui să îşi schimbe numele şi să renunţe la vechile piese. Din (ne)fericire vocalii au puterea să acapareze imaginea unei formaţii şi să îi facă pe ceilalţi membrii să pară uşor neimportanţi, chiar dacă unii dintre ei muncesc sau sunt mai talentaţi decât frontman-ul. Încerc să-mi imaginez cum ar suna The MooOd cu un alt vocal… sau poate Kumm?
Iggy and The Stooges au fost headlinerii ediţiei din acest an ai festivalului Peninsula. Asta s-a văzut atât după numărul de spectatori prezenţi, dublu faţă de ziua anterioară, dar şi după privirile celor din jurul meu care păreau mai în temă cu ce se întâmplă în faţa lor. Iggy and The Stooges este o trupă formată în 1967, care a scris istorie în muzică mondială, influenţând evoluţia unor genuri că punk-rock, rock alternativ sau heavy metal şi care în 2010 a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame. Concertul lor a început în jurul orei 23:00, moment în care Iggy şi compania şi-au făcut apariţia pe scenă şi au început bombardamentul cu energie asupra peninsularilor. Din set-list nu au lipsit: Raw Power, Fun House, Your Pretty Face Is Going to Hell, I Wanna Be Your Dog sau No Fun. Momentul în care Iggy a chemat publicul pe scenă pe piesa Shake Appeal, chiar dacă e repetat la fiecare concert, inclusiv la cel din 2006 de la Sziget, nu a putut să nu-mi stârnească un zâmbet nostalgic şi regretul că nu m-am poziţionat în primul rând pentru a prinde un loc printre norocoşii care-şi vor aminti de acum înainte că au dansat pe scenă cu Iggy Pop.
Din locul ales de data asta sonorizarea părea mai bună decât cu o seară în urmă. Iggy nu şi-a trădat atributul de cel mai energic solist rock al tuturor timpurilor şi la cei 64 de ai săi a dovedit o formă fizică de invidiat, alergând fără oprire dintr-un capăt în altul al scenei, de-a lungul întregului concert. Cred că pentru oameni ca el a fost inventat termenul de Rockstar, termen care se pare îşi pierde tot mai mult din sens în zilele noastre. Un alt moment care merita amintit din timpul concertului a fost cel în care, în pauză dintre piese, Iggy s-a întors spre scena Kiss Terace, de unde se auzeau înfundat beat-uri electronice şi a strigat: “Fuck tehno!”, declanşând un val de aprobare din partea publicului. Mulţimea adunată s-a simiţit pentru un moment mai în siguranţă faţă de invazia electro care încearca să atace spiritul rock-ului…pentru ca intr-adevar, sâmbătă seară am avut parte pe scenă principală de la Peninsula de rock&roll autentic, fără steluţe, lumini speciale, ecrane gigant, lasere sau alte briz-brizuri care să compenseze puterea sunetului. Au fost un vocal adevarat, patru oameni cu instrumentele lor, boxele date la maxim şi mult ROCK.
Chase and Status. După concertul I&TS am ajuns la Kiss Terace unde se desfăşura zgomotos dj-setul celor de la Chase and Status. Nu sunt un admirator al genurilor DNB, DubStep etc, ci mai degrabă un observator al fenomenului. Pot spune că am fost atât de surprins să constat că “tehno”-ul blamat de Iggy adineaori avea deja o armată aşa de numeroasă încât…” I said to myself: What the fuck?”. Nu sunt nici un anti DNB-ist, reuşesc să intru în film şi chiar să dansez frenetic uneori, dar după ce ascult mai mult de 5 piese (să nu zic “melodii”), începe să devină tortură. La fel mi s-a întâmplat şi de data asta şi atunci mi-a venit în minte momentul de mai devreme cu “Fuck tehno!”. Încercam să mi-l imaginez pe Iggy cu aceiaşi atitudine “războinică” din timpul concertului, urcând pe scenă şi răsturnând platanele şi spărgând cu o chitară boxele, din care ieşeau tot mai multe sunete de drujbe extraterestre.
Suie Paparude. Cred că sunt unul din puţinii profani din România care nu i-a văzut live pe Suie Paparude, poate pentru că atunci când ei erau la început, ascultăm mai mult trupe din generaţia lui Iggy, iar mai târziu când au ajuns cea mai apreciată trupă de electro din România şi au început să cânte, atât în discoteci, cât şi în “cârciumi de Vama”, nu mi s-au mai părut foarte tentanţi. Auzisem că la concertele lor e arhiplin peste tot, că e super atmosferă, că lumea dansează, gesticulează, canta versurile şi într-adevăr, toate astea mi s-au confirmat la Peninsula. Referitor la muzică, mi s-a părut interesant că beat-urile şi sample-urile folosite de ei, luate separat, sună destul de 90’s, diferenţa fiind poate accentuată şi de faptul că auzisem Chase&Status înainte, dar pot spune că sunt combinate cu măiestrie, fără ca muzica lor să pară monotonă sau învechită. Un plus la capitolul prezentă scenică pentru noul său mai degrabă actualul MC, care pare să-mi infirme teoria expusă mai sus legată de schimbarea vocalilor sau mă rog, a MC-ilor.
Din păcate oboseala acumulată, oră târzie la care a fost programat concertul şi faptul că Suie Paparude concertează mai nou aproape în fiecare weekend la Cluj m-au făcut să mă îndrept împăcat spre camping.
Mai multe poze din ziua 3 gasiti -> aici
Text: Sorin Bularca
Foto: Adina Popescu
Sorry, comments are closed for this post.