Raga a lui JMG Le Clezio este o apariție rară de povestire, eseu, jurnal de călătorie și poezie, cu accente de jurnalism și sensibilitate antropologică. Foarte aproape de specia romanului non-ficțional, deși prea fragmentată și lirică, alteori confesivă și pe alocuri judiciară (pentru a contrabalansa secolele de colonialism în Pacific), pentru a fi o narațiune romanescă propriu-zisă. Cartea despre insula Raga nu e nici travelog, din cauza rătăcirilor dese și a evitării explicite a tururilor turistice. Indiferent ce specie narativă o fi, Raga a devenit în timpul lecturii una dintre cele mai mirabile cărți pe care le-am cetit în ultimul timp și cea mai bună lectură despre călătorii, mai ales că voiajul se îndreaptă spre un continent invizibil din cauza colonizării, modernizării și globalizării, astfel încât zările au dispărut (p. 100):
„Probabil că n-ar trebui să existe niciodată un alt motiv de a călători decât acela de a-ți măsura exact propriile incompetențe.
Raga, această parcelă a continentului invizibil, de care m-am apropiat aproape din greșeală, fără să știu ce-mi oferea, vis sau dorință, nălucire, speranță nouă sau simplă escală…
Întrezărită, abia atinsă, Raga deja se îndepărtează.
Raga, insulă a memoriei, insulă a timpului de dinaintea catastrofelor și a războaielor ucigașe. În Santo, în Ambrym, în Tanna, memoria e scrisă pe stâncile negre, pe monumente. În Raga, memoria e în munți, în arbori, în acele barranca unde cade, în cascadă, apa purificatoare”.
Am cumpărat cartea din două motive: curiozitatea și poate snobismul de a citi în week-end un autor premiat, dar și pentru că se găsea la Librarium la 10 lei. JMG Le Clezio este un „autor al noilor frontiere, al aventurilor poetice şi al extazului senzual”, potrivit Academiei Suedeze, care i-a decernat Nobelul pentru literatură în 2008. Totuși, senzualitatea sa nu este epidermică, a transparenței (p. 89):
„În prezent, și cel mai mic petic de pământ, din inima selvei amazoniene, până-n canioanele înghețate ale Antarcticii, a fost examinat, fotografiat, analizat cu ochiul rece al satelitului. Dacă mai există vreun secret, acesta se află înăuntrul sufletului, în lungul șir de dorințe, legende, măști și cântece care se amestecă în scurgerea timpului și țâșnește din nou și aleargă peste pielea popoarelor”.
Sorry, comments are closed for this post.