Departamentul de Filosofie și Grupul pentru Acțiune Socială vă invita la seminarul „Munca – valoare, capital, imaterialitate”.

Seminar 3 – Marti, 12 aprilie 2011, ora 18.00, sala 128, Clădirea centrală a UBB.

Franco Berardi (Bifo) Ce înseamnă autonomia azi? (Claudiu Gaiu)

Mişcarea autonomistă din anii ‘70 proclamând refuzul muncii, sabotajul şi subversiunea a anticipat precaritatea vremurilor noastre. Maodadaismul practicat de Radio Alice şi revista underground A/traverso, la Bologna, prin diverse experienţe creative, reflecţii teoretice, acţiuni de subminare a ordinii date, a anunţat schimbările culturale şi modificările de apetit social care au condus la prezenta nevroză a „minţii globale” ce se manifestă prin recesiune economică, accelerarea agresiunii militare sau sinuciderea ca act politic. Gesturile artistice şi conceptele filosofice ale autonomiştilor mai pot fi azi mobilizate în vederea unei noi înţelegeri a autogestiunii şi emancipării?

Autonomia este independența timpului social în raport cu temporalitatea capitalismului. Refuzul muncii înseamnă pur si simplu: „Nu vreau să merg să muncesc, pentru că prefer sa dorm”. Dar o asemenea lene este și sursa inteligenței, a tehnologiei și a progresului. Autonomia este autoreglarea corpului social, în independența sa și in interacțiunile sale cu norma disciplinară.

Franco Berardi (Bifo)

Muncile puterii (Lorin Ghiman)
Michael Hardt caută să investigheze potenţialul „muncii afective” de a submina statu-quo-ul postmodernizării capitalului, sau chiar de aduce eliberarea de acesta. Analiza sa implică trei etape: 1) rolul muncii imateriale în cadrul fazei actuale de prezentare a relaţiilor capitaliste, 2) poziţionarea muncii afective în raport cu celelalte forme de muncă imaterială şi, în cele din urmă, 3) cercetarea potenţialului muncii afective în termenii bioputerii.

Intervenţia îşi propune să arate cum ratarea înţelesului puterii (şi al bioputerii, în speţă) în gîndirea lui Foucault îl fac pe Hardt să rateze tocmai ceea ce indică drept un proiect de interes major, anume aplecarea asupra caracterului deschis al mecanismelor de reproducere a relaţiilor de dominaţie în relaţia lor cu producerea de subiecţi şi de intersubiectivitate.

În final, intervenientul revine la conceptualizarea ce pare a alimenta discursul lui Hardt, cea a lui Toni Negri, pe care o consideră ceva mai suplă, pregătind astfel „terenul” pentru o discuţie ulterioară dedicată acesteia.

Bibliografie:
– Bifo, Ce înseamnă autonomia azi? – http://idea.ro/revista/index.php?nv=1&go=2&mg=52&ch=150&ar=607
– Michael Hardt, Munca afectivă – http://idea.ro/revista/index.php?nv=1&go=2&mg=52&ch=150&ar=563