Celor cărora le-am promis o recenzie a concertului Bloodgroup de sâmbăta trecută din Booha Bar, începem prin a ne cere scuze: n-am reuşit să ne punem nicicum cap la cap ideile, pe de o parte, pentru că letHam era la Cluj, eu la Bistriţa, iar pe de alta, pentru că am avut viziuni destul de diferite asupra concertului în sine. Pe deasupra, a fost şi coming downu’ de după un weekend măiastru pe partea de concertistici + oareşce lene post-sesiune (în cazul meu). Iar mai apoi a picat din plop şi Vallentine’s Day… şi era pretty lame să ne petrecem noi doi seara pe messengereanul, schimbând vorbe despre o preafrumoasă solistă islandeză pe nume Sunna…

Finalul acestei săptămâni ne-a prins, însă, liberi şi, din faţa tastaturii + interfaţa Interneţilor, la o bere, respectiv vinuţ, am pus de-o cronică… mai altfel. Un fel de bolnav-cronică în care am pornit de la Bloodgroup pentru a ajunge la Kumm, cu retur prin Dida Drăgan şi La Roux. O cronică dialogată, necenzurată, lipsită de inhibiţii şi, nu de puţine ori, de logică. Teribil de amuzantă, însă (mai ales după mai multe pahare de vin/bere). Episodul pilot al unui nou serial propus/produs de Indiescouts.ro –Gigspotting – poate fi găsit în format .pdf AICI. Luaţi-l, turnaţi-vă vin ori/şi bere în pahare, nu luaţi nimic în serios, distraţi-vă şi, cine ştie, poate că la posibilul episod 1, dedicat unor viitoare concerte, o să facem împreună o conferinţă pe messenger. Alcoolizată, fireşte.

Teaser:

letHam: Eu cred că sunt foarte bune încercările lor, se simte că nu-s virgini.

easylikejoimorning: Eu unul privesc dubios trupele care se afişează cu keytar-e. Oricât de fain ar suna… nu ştiu, e ceva defect acolo. Sunt genul de lucruri care ar fi trebuit să dispară odată cu Dida Drăgan şi cu sacourile alea pe care le purtau femeile în anii ’80, de aveau umeri de bărbaţi după aia.

Foto: Andrei Amaricăi