“Nu-ţi face griji! O femeie înseamnă 85% apă. Doar apă, îţi spun…” În ciuda pertinentei convingeri a prietenului său, Yann Kerbec, personajul principal al filmului Dragostea pluteşte-n aer (Ma vie en l’air) se încăpăţânează să o caute pe “femeia vieţii lui”. Semnalmente: după ce Yann îi deschide portiera pentru a se urca în maşină, tânăra trebuie să îi deschidă, la rândul său, portiera pe dinăuntru. Nu-i ceva imposibil de găsit, nu-i aşa? Dar dacă două persoane îndeplinesc condiţia-cheie, iar Yann nu a învăţat încă să spună nu, în pofida faptului că a trecut de treizeci de ani… lucrurile se complică puţin. Se adaugă frica de avioane de care suferă personajul nostru masculin (în ciuda căreia este examinator într-un simulator de zbor şi ştie perfect ce trebuie să facă un pilot în cazul în care apar probleme la bord), încercarea eşuată de a-şi depăşi fobia pentru o întâlni pe una dintre domnişoare, un prieten destul de hăbăuc pe care-l are din copilărie şi care refuză să-şi găsească (sau, mai exact, să-şi moştenească) o slujbă: conducător auto pentru servicii funerare, “Din tată în fiu, din 1871”… şi tacâmul pare complet. O comedie uşoară, numai bună după o zi de muncă, la o punguţă de popcorn sau chipsuri. Dragostea pluteşte-n aer nu ar putea fi numit chiar un film memorabil, dar primeşte bonus pentru personajele destul de simpatice şi prezenţa (din păcate neexploatată la maxim) a actriţei Marion Cotillard.

Verdict: Easy-watching.