Primul “candidat” din competiţia Comedy Cluj pe care l-am văzut anul acesta a fost comedia Hipsterii (Stilyagi, 2008), iar ca să nu lungesc mult introducerea voi spune doar că a fost şi filmul care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele “verificate” până acum. Aş fi vrut chiar să-i dau ratingul maxim pe buletinul de vot, dar explicaţia “râzi de-ţi sar capacele” mi s-a părut total nepotrivită în context. Anii 1955-1956 exteriorizează conflictul din Uniunea Sovietică dintre masa populaţiei comuniste, cetăţenii “cenuşii” (la propriu), uniformizaţi atât intelectual, cât şi ca înfăţişare şi tinerii care-şi doresc să se exprime diferit, purtând culori cât mai vii, ţinând petreceri cu muzică jazz (total împotriva principiilor sovietice la acel moment) şi răzvrătindu-se împotriva sistemului prin comportamentul lor. Mels (al cărui nume este acronimul semnificativelor personalităţi: Marx, Engels, Lenin, Stalin), tânăr membru de partid, ce participă activ la raidurile împotriva hipsterilor, o întâlneşte pe una dintre fetele “taberei opuse”, Polina – întrevedere care îl impulsionează spre abandonarea principiilor “tovarăşilor” şi iniţierea în secretele celorlalţi, de la schimbarea frizurii şi stilului vestimentar, la procurarea unui saxofon (instrument de contrabandă) sau a unei valoroase ediţii din Kama Sutra, totul pentru a o impresiona pe vedeta “stilaţilor”. Coloana sonoră a filmului încearcă parcă sa te ridice din scaunul de la cinema în favoarea unui boogie-woogie, iar situaţiile şi dialogurile sunt… faine de tot. De văzut. Neaparat.

Verdict: Two thumbs up and a smiley face.