Dacă înainte de-a vă ajunge la suflet o poveste trebuie să treacă prin filtrele raţiunii, Seven Pounds e gata fript. Filmul înfăţişează o serie de evenimente dintr-o viaţă. Cînd vine vorba de viaţă, orice întîmplări au anumite cauze. Eroul filmului – interpretat de Will Smith – face o gafă care are consecinţe din cele mai grave pentru cîteva persoane. Iar gafa asta el vrea să o răscumpere făcînd bine altor oameni. Drama sa e impresionantă, căutarea ispăşirii la fel, doar că nimic din ceea ce întreprinde el nu are suport realist în film. Gafa sa ar fi trebuit să aibă urmări penale, însă nimeni nu îşi bate capul în film să dea o minimă explicaţie prin care să vedem cum de legea nu a intervenit în destinul lui Smith. Asta e doar o inconsecvenţă! În alt moment îl vedem pe Smith alergînd ca Usain Bolt, deşi el avea doar un plămîn, o juma’ de ficat şi tocmai donase o cantitate însemnată de măduvă osoasă. Într-adevăr, toate hibele astea apar în partea a doua a filmului, cînd se prea poate ca spectatorul să fie suficient de tulburat de cele văzute încît să nu mai observe că realizatorul a plonjat în absurd. Sau cînd deja spectatorul suferă cu drag alături de Smith şi ţine morţiş să fie torturat pîn’la final! Dacă obişnuiţi să trăiţi o poveste cu sufletul, atunci s-ar putea să nu observaţi hibele pomenite, cu toate că aţi citit rîndurile acestea.

Puteţi citi mai multe pe LiterNet.

Seven Pounds rulează la Cinema City şi la Odeon Cineplex.