În fiecare an aştept cu nerăbdare confirmările de la Peninsula pentru că, pe lângă faptul că e cel mai vechi festival (în adevăratul sens al cuvântului) din România, că e fratele mai mic a lui Sziget, că e cel mai apropiat de “Cluji”, că aici nu eşti întrebat din 10 în 10 m dacă nu ai o ţigară sau 1 leu, că se poate dansa cu ochelari de soare pe nas până în zori prin corturi cărora nu le reţin niciodată  numele, fără să pari vreun excentric, că se pot face sporturi lejere sau extreme, că poţi să sari în cap legat cu un elastic sau nu, că se poate mânca gulaş autentic şi tocăniţă de burtă (pe burtă dacă chiar vrei), că poţi să te plimbi cu bicileta prin oraş doar pe bază de buletin, că poţi face baie cu tot oraşul deodată, că poţi bea bere cu 2,5 lei, dacă cauţi bine, pe lângă astea, dar şi multe alte lucruri, încerc să îmi găsesc şi o motivaţie muzicală pentru prezenţa mea acolo. Aşa cum anul trecut am găsit doar Tricky şi deja obişnuiţii festivalului: Grimus, anul acesta motivaţia muzicală au fost Kasabian şi binenţeles mereu tânărul bunic al punk-ului Iggy Pop, pe care îl mai văzusem în 2006 la Sziget, dar pe care nu puteam să-l ratez pe propriile-mi meleaguri. Ai zice şi ale lui, având în vedere că poartă acelaşi nume scenic de familie ca vecinul meu de la patru din Bistriţa, în plus, eram foarte curios dacă va fi la fel de energic ca atunci, sau va adopta o linie mai potrivită vârstei, gen Leonard Cohen.

Deci să începem cu a II-a zi a festivalului, pentru că abia atunci am ajuns în Târgu Mureş:

(more…)