Săptămâna aceasta rulează la Cinema Victoria Tot ce îmi place (Wszystko, co kocham, 2009), filmul polonez ce fusese trimis în competiţie pentru ediţia Oscarurilor de anul acesta. Pelicula nu a reuşit să obţină nominalizarea, dar pare-se că s-a ales măcar cu publicitatea internaţională. Cu o acţiune situată la începutul anilor ’80 în Polonia, regizorul Jacek Borcuch mizează în filmul său pe contrastul dintre imaginile şi situaţiile generate de regimul comunist şi acţiunile individuale din perioada respectivă. Pe fondul instaurării legii marţiale în 1981, tumultul ascuns şi nemulţumirea polonezilor (reprezentaţi de mişcări pro-democratice precum cea a Partidului Solidarităţii) încearcă să fie cât atent ţinute în frâu de cadrele militare. În acest context, formaţia de punk-rock al cărei lider este Janek încearcă să debuteze la scară mai largă în cadrul unui festival. Între timp, tânărul se îndrăgosteşte de o colegă, Basia, dar diferenţele politice între ideologiile părinţilor acestora vor duce la o separare prematură. Rămâne de văzut ce va alege Janek între a se conforma atenţionărilor de natură politică (primite înaintea concertului de la festivitatea şcolii) şi a rămâne devotat propriei sale muzici, ori între relaţia sa cu Basia şi avansurile unei femei măritate cu un lider al Partidului Comunist. Se disting atât cinematografia filmului, cât şi interpretările tinerilor actori din rolurile lui Janek şi Kazik (acestuia din urmă, un alt membru al formaţiei, prinzându-i foarte bine rolul de adolescent rebel). Cu toate acestea şi în ciuda subiectului viabil, Tot ce îmi place pare a duce uneori lipsa tocmai spiritului punk, iar sfârşitul oarecum clişeic şi cam grăbit nu constituie un plus de ritm bine-direcţionat. Per total, nici musai de văzut, dar nici de anulat. So-so.