Până acum, în ciuda avalanşei de filme bune şi foarte bune pe care le-am văzut şi apreciat, singurul film cu care stabilisem o relaţie subiectivă şi umană a fost Nothing Personal, care a sfârşit prin a-mi deveni pur şi simplu…drag. Nu mă aşteptam ca doua experienţă de genul ăsta să se întâmple cu un documentar ( !) despre Truffaut şi Godard ( !!) şi Noul Val francez ( !!!). Şi totuşi…
Truffaut şi Godard (Deux de la vague) al lui Emmanuel Laurent nu a fost nici documentarul omagial şi nici filmul care încearcă o perspectivă nouă asupra unui subiect arhi-cunoscut. A fost o relatare simplă şi emoţionantă, povestea unei prietenii, a unei vârste a cinematografului şi a unei epoci. Prin imaginile de arhivă folosite de Laurent ai ocazia de a intra în contact direct cu Parisul luat pe sus de A bout du souffle sau cu Cannes-ul bulversat de Les quatre cent coups. Tot teribilismul şi toată nebunia lui mai ’68 sunt şi ele acolo, la fel ca şi mici trufandale pentru cinefili cum e fragmentul de interviu pe care Godard i-l ia lui Fritz Lang. (more…)
Share































