Comedy Cluj 2011: „Din dragoste cu cele mai bune intenții” Publicat de victor buzura in 21 octombrie 2011
Comedy Cluj: Defendor & Adalbert Publicat de victor buzura in 19 octombrie 2011
Comedy Cluj 2011: “Just Like Us” și “Life of Brian” Publicat de victor buzura in 18 octombrie 2011
Comedy Cluj 2011: ”Made in Dagenham” & ”Holy Grail” Publicat de victor buzura in 18 octombrie 2011
TIFF 2011 – Palmares Publicat de victor buzura in 12 iunie 2011
TIFF 2011 – Ziua 7: Sfârșitul e aproape… Publicat de victor buzura in 10 iunie 2011
TIFF 2011 – Ziua 6: Pe cai… Publicat de victor buzura in 09 iunie 2011
TIFF 2011 – Zilele 4&5: Iubiri imaginare, Venus și filme din competiție! Publicat de victor buzura in 08 iunie 2011
Les Amours imaginaires este de departe highlight-ul acestor două zile. Al doilea film al Quebecois-ului de doar 21 de ani Xavier Dolan (care și interpretează unul dintre cele trei roluri principale) este seducător și retro, aparținând atât cinema-ului independent francofon cât și culturii pop. Aventurile celor doi protagoniști infatuați de același Adonis sunt comentate indirect de un cor compus de alți amorezi neîmpliniți care își povestesc eșecurile amoroase camerei precum unui terapeut. (more…)
ShareTIFF 2011 – Ziua 3 (1): Startul Competiției Publicat de victor buzura in 06 iunie 2011
Shadows Short: ”Night Fishing”/”Paranmanjang”
Filmat integral cu un iPhone 4 (asistat de un buget serios pentru lumini, ceva efecte speciale, filmări subacvatice etc.) și premiat la Berlin, filmul realizat de frații coreeni Park (Chan-kyong și mai celebrul Chan-wook) este o povestea absurdă, suprarealistă, cu un pescar bântuit de o fantomă (or the other way around…) Aduce a horror japonez de prin anii 60-70, în special secvențele de noapte, care apar în alb-negru, semănând cu planuri din „Onibaba”, deși acesta este probabil mai degrabă un reper de-al meu decât al realizatorilor. În „distribuție” mai apare și o trupă de muzicieni îmbrăcați în negru, care impun atmosfera funestă încă din prologul filmului propriu-zis. În ciuda faptului că sare destul de abrupt de la un tablou la altul, a calității nu tocmai grozave a imaginii și a faptului că nu pare să aibă durata potrivită (la 33 de minute, se situează undeva între scurt-metraj și mediu-metraj…), în ciuda toturor acestora, mie mi-a plăcut și am apreciat efortul de a face un film ușurel, bazat pe o singură idee, cu priză (bănuiesc) la public.
Competiția de lungmetraj: ”The Untitled Kartik Krishnan Project” (more…)
ShareTIFF 2011 – Ziua 2 (partea a doua): „Pina” (3D) și „Camera sinucigașilor” Publicat de victor buzura in 05 iunie 2011
Pina este un tribut adus coregrafei și dansatoarei Pina Bausch, recent dispărută dintre noi, realizat de Wim Wenders în 3D (!) cu ajutorul trupei de dansatori pe care Pina o păstorea. Acesta nu este genul de film 3D cu care ne-am obișnuit (producții scumpe americane pentru copii), însă nici nu este mult mai mult decât o instalație într-un muzeu. (more…)
ShareTIFF 2011 – Ziua 1 (partea a doua) și Ziua 2 (prima parte) Publicat de victor buzura in 04 iunie 2011
Am terminat ziua întâi cu Año bisiesto (Michael Rowe, 2010), un film care pătrunde în intimitatea locuinței unei tinere femei nu chiar atrăgătoare, care se complace într-i serie de aventuri de o noapte, culminând cu înfiriparea unei relații în care ea este partenerul pasiv, submissive, totul cu un scop, bineînțeles. La standardele TIFF, cele mai greu de urmărit secvențe ale filmului sunt destul de blânde, deși nu este un film pentru persoane neavizate. Până la urmă, nu este un film foarte bun, dar oferă o experiență destul de viscerală.
Despre ce am văzut astăzi, mai jos: (more…)
ShareTIFF 2011 – Ziua I (prima parte) Publicat de victor buzura in 03 iunie 2011
Începem TIFF-ul de anul acesta cu pași mici, dar viguroși. Primul film pe care l-am văzut a fost Tant qu’on a la santé (1966).
Pierre Etaix este ultimul (sau, mă rog, cel mai recent) cineast francez căruia compatrioții săi s-au hotărât să îi restaureze filmele. Astfel, după ce la Comedy Cluj 2009 am văzut filmele lui Jacques Tati proaspăt revitalizate, a venit și rândul lui Etaix, a cărui operă a intrat mult mai serios în obscuritate în ultimii ani (pe nedrept), așa că aceasta refamiliarizare este numai bine venită. Filmele sale se revendică de la Keaton, Chaplin și Tati, au foarte puține cuvinte, în schimb se bazează pe gag-uri vizuale și un „peisaj” sonor foarte bogat.
Share


































