Cineva ne-a întrebat dacă aniversarea slicker de sâmbătă o să fie cumva în Timişoara, asta pentru că acolo e cea mai celebră cafenea cu numele Papillon. Evident că nu… Nu ştiu dacă întâmplarea face, dar şi în Cluj pe str.Emil Isaac nr. 9 s-a deschis un loc cu acelaşi nume. Şi e primul spaţiu-cafenea din Cluj pentru yuppies clujeni, un fel de alternativă la Insomnia sau Atelier Café (e perfect în caz că v-aţi plictisit de aceste 2 variante centrale). Ce aduce nou: o concepţie arhitecturală unitară care, uimitor la Cluj, nu mizează pe trash design, e luminos şi nu duhneşti a fum de ţigară când ajungi acasă. Mai jos aveţi o descriere ca pentru arhitecţi:

Identitatea vizuală a unei cafenele deschise într-un oraș ca și Clujul devine un element important în supraviețuirea unui local pe o piață abundentă (dacă nu saturată). Acest lucru e ușor înțeles atât de beneficiari, cât și de arhitect/ designer/ artist solicitat tot mai des în amenajări interioare. Bugetul limitat, o altă constantă a condiției post-criză, mai ales când avem de-a face cu investitori tineri, la început de drum, provoacă și mai mult creativitatea pentru realizarea unei soluții originale cu mijloace tehnice modeste puse în operă de echipe nespecializate dar dornice să experimenteze. De multe ori însă, entuziasmul și implicarea pot depăși aceste dificultăți.

Caffe Papillon este un asemenea rezultat al implicării și al bunului dialog între elementele trinomului beneficiar-arhitect-executant, esențial în orice antrepriză. Conceptul de papillon (fluture), pe care l-au propus beneficiarii, nu conținea nicio referință vizuală asociată, doar un nume de care aceștia se  atașaseră, precum și o idee despre publicul țintă: ”oameni ca și noi”, ceea ce însemnă o atmosferă tinerească și relaxată.

Prima alegere făcută în dezvoltarea ideii de amenajare a fost abordarea noțiunii de fluture de pe o poziţie mai puțin comercială și drăguță. Astfel papillon nu este asociat cu flori și gingășie, ci cu o interpretare mai alternativă: fluturele de noapte alb (vezi molie) atras de lumina electrică. O serie de imagini invocate de acestă interpretare au creat limbajul plastic al amenajării: geometrie abstractă albă, becuri incandescente aparente, ideea de insectar, etc.

Intervenţiile majore sunt de natură geometrică realizate din gipscarton: barul se depliază ca o panglică urcând pe tavan, băncile albe fac parte dintr-o formăfațetată geometric și înconjurată de lumină. Instalația electrică aparentă realizată cu costuri minime este dimabilă: filamentele ușor incandescente creează o atmosferă caldă intimă, totuși păstrând caracterul industrial al intervenției. Un nivel suplimentar de declinare vizuală a conceptului de papillon a fost adăugat prin lucrările grafice a două artiste din Cluj și care completează recuzita destul de minimală a spațiului.

Rezultatul a fost un spaţiu cât mai curat şi simplu, un decor alb uşor pliat, variaţia fiind data de diverse tipuri de scaune, acestea constitind şi accentele de culoare. Grafica de pe cei doi pereţi ajută la disimularea limitelor spaţiului şi crearea unei atmosfere uşor onirice.

via arhiforum

1. Demisia președintelui Traian Băsescu

2. Demisia Guvernului

3. Anularea proiectului de lege privind alegerile comasate

4. Reformarea sistemului public de Sănătate în conformitate cu principiile justiției sociale și echității

5. Anularea contractului de la Roșia Montană și includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO

6. Alocarea a minim 6% din PIB pentru Educație și reforma Învățământului prin participarea și consultarea directă a studenților și elevilor

6.a Adoptarea statutului studentului de către Ministerul Educației

6.b Transparență decizională prin publicarea integrală a stenogramelor procesului administrativ în universități și licee

7. Renegocierea contractelor cu privire la resursele energetice și de materii prime de interes național

8. Reforma clasei politice

8.a Adoptarea unei legi a ”demiterii automate”: Fiecare partid este obligat să prezinte proiectul politic la alegeri și o dată limită la care va fi realizat. La data limită se adaugă două luni de grație. Dacă, după acest termen, proiectul politic nu este realizat, cei responsabili vor fi demiși automat

8.b Limitarea drastică a ordonanțelor de urgență pe legile cadru și interzicerea asumării răspunderii guvernamentale

8.c Două mandate, maxim, pentru fiecare parlamentar

8.d Interzicerea traseismului politic în timpul exercitării mandatului și în cadrul campaniei electorale

8.e Amendarea absentismului parlamentar și a votului la ”două mâini” (zece absențe într-o sesiune parlamentară = pierderea mandatului, un flagrant de vot dublu = pierderea mandatului)

8.f Anularea legii care permite angajarea rudelor de gradul 1,2 și 3 de către parlamentari în birourile parlamentare

9. Reforma administrativă

9.a Crearea unor cadre democratice participative care să permită consultarea cetățenilor în afara ciclului electoral (exemple: bugete participative în cartiere, comisii de dialog social, referendumuri locale, inclusiv prin mijloace electronice)

9.b Acordarea fondurilor publice prin transparență totală și consultarea societății civile, nu pe criterii politico-clientelare.

10. Renegocierea acordurilor cu FMI și Banca Mondială. Datoria externă uriaşă pe care și-a asumat-o actualul guvern este sursa îndatorării și sărăcirii României pe termen lung, în condițiile în care populația trebuie să suporte returnarea împrumuturilor prin impunerea unor măsuri de austeritate

11. Majorarea salariilor și pensiilor printr-o distribuire mai echitabilă a bugetului public (de la Interne la Educație, de la Servicii de Informații la Sănătate, de la Apărare la Cultură). Aproximativ 40% din cheltuielile totale de personal cu angajații din sectorul public merg la Interne, Apărare și Servicii de Informații

12. Criterii transparente de acordare a fondurilor pentru proiecte culturale atât pentru instituții publice, cât și pentru sectorul cultural independent

13. Reforma în Agricultură

13.a Crearea unor piețe de desfacere exclusiv pentru producătorii autohtoni mici și mijlocii

13.b Deblocarea fondurilor pentru dezvoltare rurală și pentru instalarea tinerilor fermieri și a fermelor de semisubzistență și subzistență

13.c Acordarea subvențiilor pentru Agricultură proporțional cu numărul de oameni activi în exploatațiile agricole

13.d Etichetarea produselor modificate genetic comercializate pe piața românească și interzicerea cultivării organismelor modificate genetic în România

14. Crearea unui cadru legal viabil pentru integrarea persoanelor cu dizabilități în societate și asigurarea unui trai decent

15. Încurajarea multiculturalismului și sancționarea drastică a rasismului instituționalizat

Tinerii mânioși

sursa: GAS

11 noiembrie 2011

20 noiembrie 2011

Se apropie Festivalul TEMPS D’IMAGES #4, 11-20 noiembrie 2011, Cluj.

Mai multe detalii. Programul festivalului.

3 noiembrie 2011

25 noiembrie 2011

A venit din partea municipalității clujene, însă fără să fie detaliate orele consultărilor în toate cartierele. Cred că e o idee bună să mergeți, să vă spuneți păsul, să dialogați și, de ce nu, să vă confruntați cu reprezentanții voștri. Eu o să mă duc pentru că sunt curios cum funcționează genul acesta de democrație participativă minimală, cu voie „de sus”. Dincolo de asta, sunt multe de îmbunătățit în cartierul Mănăștur, unde stau de câtva timp, și am destule idei în acest sens. Așadar, primăria Cluj-Napoca reia întâlnirile cu cetăţenii din cartierele oraşului. Prima întâlnire va reuni clujenii din cartierul Mănăştur, pe data de 3 noiembrie, la ora 17:00 în incinta Şcolii Ion Creangă (str Aleea Peana, nr. 4).

Programul pentru celelalte cartiere este următorul:

- 4  Noiembrie – Cartierul Gruia , Dâmbu Rotund, Zona Centrală, Iris, Bulgaria – ora 17:00, Sala Armonia din cadrul Remarul -16 Februarie, str Tudor Vladimirescu nr 2- 4.

- 17 Noiembrie – Cartierul Gheorgheni şi Andrei Mureşanu

- 18 Noiembrie – Cartierul Zorilor si Europa – ora

- 24 Noiembrie – Cartierul Marasti– ora

- 25 Noiembrie – Cartierul Grigorescu – ora

Urmează să fie stabilita şi data şi ora pentru întâlnirea cu cetăţenii cartierului Someşeni.

La fel ca în anii trecuţi la aceste întâlniri vor participa viceprimarii, reprezentanţi ai regiilor autonome de interes local şi reprezentanţi ai executivului instituţiei, parlamentarii clujeni din colegiul sub jursidicţia căruia se află cartierul precum şi alţi reprezentanţi de instituţii descentralizate.

19 octombrie 2011

19 noiembrie 2011

Prezentăm pe un ton lejer manifestări din spațiul public și suntem interesați de foto-reportaje, interviuri, cronici de eveniment ori ale unor produse din industria culturală. Dacă vreți să vă alăturați blog-zinei, contactați-ne la adresele următoare: contact@slicker.ro sau adrian_dohotaru@yahoo.com.

29 septembrie 2011

Episodul 2 din serile acustice de joi.
În ceainăria librăriei Cărtureşti - Iulius Mall.
Joi, 29 septembrie, ora 19:30.

MOJO BARREL - rock/funk/blues (Cluj-Napoca)

Trupă tânără şi voioasă, Mojo Barrel s-a conturat undeva la început de aprilie. Asta după ce iniţial se numise Elights şi prestase doar o mână de concerte sub acest nume, cu o formulă puţin diferită, atât din punct de vedere muzical, cât şi al formaţiei în sine. Dând drumul instrumentelor să sune cu adevărat, Mojo Barrel – adică Ionuţ Puţura (vocal + chitară ritm), Andrei Budescu (megachitară), Adrian Bugnar (chitară bas), Tamás Adorjáni (baterie) şi Adi Popan (percuţie) – au început să îşi descopere treptat flow-ul comun, “mojo”-ul, iar reacţiile pozitive nu au întârziat să apară. Era clar: schimbarea de direcţie cerea un nume pe măsură. Se năştea Mojo Barrel. Iar concertele au început apoi să se înlănţuie în mod natural: Cluj, Timişoara, Arad, apoi Roşia Montană (FânFest 2011) şi Tîrgu Mureş (Peninsula 2011). Iar în mai băieţii au câştigat concursul Studcard Battle of the Bands Transilvania. Între cel mai obscur blues curgând domol pe bătrânul Mississippi şi indundaţiile sonore new wave din Seattle, între funky disco şi indie folk, între rock’n’roll curat, old school şi idei… necurate, de “next big thing”, Mojo Barrel patinează cu graţie ori se zbenguie cu zâmbetul pe buze.
De (re)(re)(re)văzut!

Pagină MySpace
Pagină Facebook
Pagină ReverbNation

Ştim că am promis o partea a II-a a Gigspottingului 1 dar am hotărât să o păstrăm în sertar până la vremea potrivită. După cum vedeţi în rubrica Gigspotting orice se poate întâmpla, aşa că ne începem şi noi activitatea acestui nou sezon în Flying Circus Pub alături de câteva trupe adunate weekendul trecut pentru a sărbători 1 anişor de viaţă a pub-ului. Prilej numai bun pentru un Gigspotting 2 fulger.

PS: Scuzaţi calitatea execrabilă a fotografiilor dar am decis că e foarte practic cu telefonul şi până la urma puteţi găsi fotoreportaje de la concerte nu doar aici ci şi aici. Nouă ne place să comentăm.

Gigspotting

-episodul 2-

despre concertele Kumm şi Grimus @ Flying Circus Pub (Cluj-Napoca) din weekendul 16-17 sept. 2011

easylikejoimorning: transmit în direct dintre corpuri de mobila, moloz light bucăţi de ziar împrăştiate cu logica unui tablou de Pollock, dar după 12 ore de muncă şi o halbă de Timi’ în dreapta life seems good.

letHam: vezi că înregistrăm

easylikejoimorning: să ascund berea atunci! Doamne şi fereşte!

letHam: Vamanu, vezi că intrăm pe invisible ca eu sunt asaltat

easylikejoimorning: la mine încă e cilău, poate că lumea e într-atât de dezobişnuită în a mă vedea pe net că li se pare un miraj prezenţa mea. Nu mă buzzuie/bâzâie nime’… încă. Ori are ceva legătură cu weekendu’ ăsta trăsnit – mă ocoleşte lumea.

letHam: not me!

easylikejoimorning: da, da’ tăt eşti invizibăl pentru mine!  adică vorbeşti cu mine, da’ cumva nu îţi vine să admiţi asta

letHam: nu ești tu de vină.

LetHam: Bun, începem așa: ce asculți chiar acum?

easylikejoimorning: Kasabian - Man of Simple Pleasures, de pe noul album al feciorilor, care e, în cea mai curată franceză, pizdos

letHam: ți a rămas în playlist dinainte de Peninsulă!

easylikejoimorning: măi, atunci nu ştiam, am pus albumul şi urechile pe “Velociraptor!” abia zilele astea

letHam: și…it’s better than sex?!

easylikejoimorning: nothing’s better than sex, except for a cigarette… an aftersex cigarette, that iz!

letHam: pentru mine compensează albumele Girls

easylikejoimorning: băi, am ascultat, dar nu m-or prins fetele.  I do not like Girls. What does that mean?

letHam: mai ascultă… am citit undeva că după a 3 ascultare iese

easylikejoimorning: love Girls în Hawaii, though and girls from Hawaii. Iese din prima.

letHam: Le-ai cunoscut vineri la Kumm?

easylikejoimorning: permite-mi să nu comentez despre asta

letHam: ok, da-mi rămâi dator!

easylikejoimorning: a fost (încă) o noapte a maimuţei

easylikejoimorning: pe principiul bahic + kummic “under the moon we rock and mate”

letHam: Hai să  vorbim comparativ ca să fim eficienți: vineri și sâmbătă, Kumm și Grimus. Un soi de minifestival care a aniversat un an de Flying Circus. Foarte potrivită mi s-a părut selecția, care părea să aniverseze cel puțin 10 ani de muzică în Cluj.

easylikejoimorning: hmmm… într-un fel poate fi văzut şi ca o pasare a ştafetei între o trupă cu ştate vechi şi multe pozne în spate – Kumm – şi o trupă relativ tânără, mai 2.0, cu turbocompresoare stereo prelucrate în Anglia, ESP, OMG and so on… vorbesc de Grimus, desigur, care se află într-un moment strălucit al carierei lor.

letHam: credeam că te referi la openeri…

easylikejoimorning: măăăă… nu.

letHam: Ce ne facem cu trupele din deschidere? E o mare dilemă a Clujului.

easylikejoimorning: trupele din deschidere au fost trupe din deschidere şi… atât.

letHam: Eu n-am văzut Relative în noua formulă… dar cum spunea Sorin… ar fi trebuit să-și schimbe numele ca să continue. Cât despre Mute… n-o să spun decât că nu așa aș cânta dacă mi-aș face trupă. Dar n-o să-mi fac!

easylikejoimorning: well, pe faza cu Relative, îs complet de acord cu Sorin, ceva nu mai puşcă la ei, pot să fie ei şi goi puşcă, nu te mai impresionează în vreun fel,  îmi par a suferi (cel puţin pe moment) de veşnica şi româneasca problemă a formei fără fond. Sunt ei luchadores ca ţinută da’ e de dolores şi jalesca atitudine scenică – mare, mare pierdere plecarea lui Posset şi, cred eu, aducerea noului solist, o greşeală. Faţă de acum un an, când i-am văzut ultima dată, zău de nu m-au dezamăgit.

letHam: Oricum, general vorbind e nevoie de un riviriment în Ipodurile cantautorilor clujeni.

easylikejoimorning: mi-au afectat şi moralul de moment, mi-au trebuit câteva beri să îmi revin la “starea care ne place”

letHam: au întârziat așa mult Grimus (eu am ajuns la fix)?

easylikejoimorning: pfoai, chiar nu îmi amintesc

letHam: Bun, și acum ca să comparăm… ce notă primește Kumm și ce notă primește Grimus?

easylikejoimorning: hmmm… tough one. Kumm a beneficiat de un public mai numeros şi mai generos decibelic (deh, intrare liberă…) dar de o sonorizare împiedecată.

letHam: la ce te referi când zici asta?

easylikejoimorning: de sonorizare întrebi sau de public?

letHam: Vreau să zic că nu știu dacă e de vină sonorizarea sau vocea solistului, care niciodată nu va atinge carisma lui Byron (am zis!). E drept că Iordache se auzea în răstimpuri…

easylikejoimorning: mie îmi pare muhuhult mai charismatic decât Byron şi mult mai ok şi mai lejer şi mai finuţ, doar că da, e evident că nu poate atinge aceleaşi nuanţe vocale, să zicem.

easylikejoimorning: Medeşan, pauză că se mută mobilă aici

letHam: ești într-o casă de jurnaliști, te înțeleg ei…

easylikejoimorning: pardon, de cărturari

easylikejoimorning: numa’  un pic, să îmi fac refill la halbă

letHam: vezi că eu nu mă dopez… poate de aici şi pragmatismul meu în acest Gigspotting

easylikejoimorning: mă, dopping era cu Albahăr ori cu Noimart – gustul de-a pwlea şi amărui, gen. Eu sunt frate cu Timi’ (şi cu codrul, fireşte)

letHam: iar faci reclamă pe blog!

easylikejoimorning: … care e 4,3 lei în Flying, apropo. Imi place că îşi păstrează preţurile decente băieţii (şi fetele, că-s tot mai multe fete în staff)

letHam: Păi d-aia că fetele au gusturi, și-s mai sensibile şi nu fac rabat la calitate

easylikejoimorning: bilă roşie, then, pentru buzile roşii de la băieţi, imposibil de ratat chiar şi în stadii avansate de alcoolemie

letHam: aaa, apropos de buzile din Flying…ai văzut art-work-urile  de albume? Așa… rupte intenționat?

easylikejoimorning: bilă neagră în continuare pentru tavanul de la baie, imposibil de ratat în orice stadiu de alcoolemie

easylikejoimorning: cred că un cretin le-a rupt intenţionat

letHam: nu mă… așa cred că-i șpilu

easylikejoimorning: dacă bin ţin minte, la unul dintre primele partyuri după redeschidere, coperta de la Sigur Ros era întreagă, doar uşor… jilavă, cum îi şade bine unui produs islandez.

letHam: atunci cred că sunt punkerii

easylikejoimorning: Green Day fans.  “I fockin’ hate them”, ca să citez din Noel Gallagher

letHam: Răule!

easylikejoimorning: revenind la treburi serioase… 8 pentru Kumm, 7 pentru Grimus, aşa, per ansamblu, ca showuri

letHam: Mamă… same here… știam io că suntem aproape din aceași cocă.

easylikejoimorning: apropo, de ascultat coverul OCS după acest Julio Iglesias român (Julio Igresias…) – Cătălin Crişan -”Coca”. Asta ca pregătire pentru viitorul concert awesome pe care neobositul staff din Circ îl pun la cale pentru 24.

letHam: Ce bine că nu e așa de popular Crișan ca Bănică – mă refer la ChiuVeta.

letHam: Eu scad 2 puncte celor de la Kumm pentru ultimul album și le dau așa de multe puncte pentru că și-au dat seama că trebuie să insite pe trecut, probabil s-o reia de acolo. Și 7 pentru Grimus pentru că pur și simplu nu a fost ca la ultimul concert văzut de mine (despre care am vorbit in Gigspotting 1 – partea I)

easylikejoimorning: când îl vezi pe Oigăn ţopăind cu ochii închişi, cu chitara în mână, ca un adolescent pe alkaline, simţi că băieţii ăştia mai au multe de pus pe note. Ascultă rifful voios de la “Freeze”, un leftover din perioada “Different Parties”, şi o să înţelegi despre ce vorbesc

easylikejoimorning: Cât despre relaţia mea cu Grimus, poate că sufăr de ceva criză de 3 ani. Aştept Egretta, reinventarea şi după vorbim la un pahar de vin ori la o sticlă de ţuică puturoasă de a fi de jale.

letHam: Da, că-s destul de misterioși băieții! Lăsăm și noi discuția în suspensie …

easylikejoimorning: bă, eu de când am văzut asta am o altă viziune asupra Egrettei:

easylikejoimorning: call me shallow da’ mă aştept la orice. Prefer să fiu surprins, no great expectations, just high hopes. Chiar sper să dea lovitura,  merită.

letHam: Că bine le zici tu… eu cred că Grimus au un sunet prea matur încă din fașă… și pe mine m-ar bucura mai mult experiment. Dar fiecare cu gusturile sale…

easylikejoimorning: e o perioadă agitată în muzică noastră:  (deja?) ieri a murit maestrul Johnny Răducanu, Inna a lansat albumul 2. Ce să înţeleg din toate astea? Vorba Boards of Canada: “music has the right to children”.

letHam: eu nu înțeleg nimic!

easylikejoimorning: să ne-aşteptăm la magia totului şi la marele nimic. Hai că deja vorbeşte Timi’  pentru mine

letHam: dar relax că nu numai la noi stau lucrurile up side down ! Tipu ăsta a vândut într-o săptămână peste 100.000 de copii ale albumului sau, numit ”+”!!!:

easylikejoimorning: închei cu o dedicaţie oldschool: Roxy Music - Mother of Pearl, în amintirea unor beri nebăute, a unor nopţi încă nedormite.

au consemnat 2 Indiescouts

20 septembrie 2011, între 0:10 și 1:10

S-a lansat de curând un videoclip de breakbeat pur românesc! Proiectul se numeşte SETILLA (adică Blanilla şi MC Posset), iar piesa – “Geamandura”.

Angel şi Robert, cei doi membri ai duo-ului, susţin că militează pentru libera exprimare, printr-o abordare muzicală de tip breakbeat mioritic: “cântecul vorbeşte despre o geamandură ce simbolizează cumulul limitelor, graniţelor, constrângerilor de toate felurile (aici – în special muzicale), pe care societatea, oamenii vor să ni le impună.” Pe langă asta, baieţii de la Setillă vor neaparat să distreze “toti oamenii cu mintea bucuroasă, de la preşcolari – la pensionari”.

Primul album Setilla va aparea în toamna acestui an şi va aborda zona broken beat – breakbeat, dubstep, drum&bass – cu texte atât în limba română, cât şi în engleză.

Tacerea este un thriller psihologic din specia celor vazute pe Acasa TV sau Hallmark. Clisee obosite de film straight-to-video, personaje previzibile si plate, momente de suspans ieftin prelungite pana la plictiseala. Dar toate acestea stau sub umbra unui cocktail tematic covarsitor – cele mai mari tabu-uri ale societatii noastre: pedofilia, violul, crima.

O tema puternica nu scuza un film mediocru. A fost greu pentru multi dintre spectatori sa distinga intre cele doua. Sala a stat smirna la cele doua ore de “teroare psihologica” si ar fi fost inuman sa stea altfel. La iesire, parerile erau complet polarizate, intre extraordinar si rebut, fara cale de mijloc.

Dincolo de povestea obosita de policier geriatric, filmul nu ofera vreo psihologizare reala. Nici a vinovatilor (si ar fi fost loc de sondari nabokoviene cu ton sobru), nici a politistilor care ii investigheaza. Dar daca nu personajele sunt subiectul real al filmului, nici ancheta sau misterul detectivistic, atunci ramane doar senzationalul temei in sine, dezvoltat fara vreun scop, profund socant si incomod.

Intr-adevar, este datoria filmului si a artei in general sa scoata aceste teme din marginal si din zonele de refulare ale societatii. Sa incomodeze prin adevaruri grotesti. Insa atunci cand o face fara talent, fara tact, fara stil si, ca in cazul de fata, cu un colaj de clisee cinematografice golite de semnificatie si coeziune, produsul devine condamnabil si o insulta la adresa propriului subiect.

Nu e nimic mai de prost gust decat o poveste plictisitoare despre copii violati si ucisi. E jenant si revoltator.

In al doilea rand, pentru ca are meritul de-a inaugura un sub-gen. Daca exploitation-ul a cazut, in general, in marginaliile de zona B si azi nu mai e cool, Camera Sinucigasilor inventeaza emo exploitation.

Probabil ca, la un moment dat, scenaristul n-a putut sa hotarasca daca vrea sa prezinte subcultura (?) emo intr-un mod simplist si scandalizant celor neinitiati, sau daca vrea sa faca un film pentru adolescentii acestia filiformi,  post-goth si foarte atent fardati. Asa ca a ales sa le faca pe amandoua.

Iar daca imaginile suprasaturate cu mancare scumpa si apetisanta se numesc, in general, food porn, tot asa, prezentarea glamour-glossy a adolescentilor suparati & vulnerabili cu garderobe care insumeaza bugetul unei tari de lumea a treia e emo porn. In sensul neinteresant.

Filmul ne ofera povestea unui tanar profund deprimat. Tatal ministru, mama proprietara de casa de moda, soferul personal, vila, iesirile la opera si hainele croite special pentru el il fac emotiv si sensibil. Are iesiri de furie si o umileste pe secretara care nu ii spune “domnule”, face crize de isterie cu gemete penibile cand rad colegii de el pe Facebook si tragedia faptului ca ar putea fi gay e ultima picatura, asa ca incepe sa se uite pe Youtube la oameni care se taie cu lama.

De aici incolo, putem vedea imagini 3D cu un fel de joc sau Second Life sau chat room in care se aduna sinucigasii adolescenti. Adica o sinteza simplificata a tuturor interactiunilor digitale (de neinteles, desigur) pe care le au adolescentii in ziua de azi. Echipa filmului a lucrat doi ani ca sa produca imagini 3D cu o lume intreaga cu reguli proprii, care nu are nimic de-a face cu realitatea interactiunilor sociale pe internet. Probabil ca sa inteleaga parintii & publicul in etate ce anume fac copiii astia atata vreme pe calculator.

Una peste alta, protagonistul o cunoaste pe printesa chat-ului 3D al sinucigasilor si ajung sa gloseze filozofic pe Skype. Ea prefera lama, el pastilele. Amandoi sunt de acord ca parintii nu sunt cool. Liceul si balul de absolvire si temele sunt o lume intunecata care naste doar disperare. Totul tratat atat de serios si glossy si dramatic de realizatorii filmului, incat la sfarsit sa ti se para ca Hamlet si Kierkegaard sunt niste clipuri cu pisicute pe Youtube.

Adolescenta e un subiect sensibil si interesant, care merita tratat cu seriozitate, in orice cheie regizorala. E foarte usor, probabil, sa cazi in perspectiva auctoriala a unui adolescent, pornind cu cele mai bune intentii. Moment in care te deschizi tuturor riscurilor inerente varstei, printre care, inevitabil, stau penibilul si ridicolul.

Pacat de actorii buni si de imaginile excelente.

Am fost azi la Fitzcaraldo. Face parte dintr-una din seriile 3×3 ale TIFF-ului – adica scrie pe el “capodopera”, fara surle si trambite. Sala nu a fost plina, dar am stat oricum in foarte ciudatul balcon de la Victoria, unde exista un fel de masute intre scaune, pe care, cu putin efort, te poti intinde ca pe o canapea care-ti invineteste coastele.

Pelicula era veche si cu marginile in fade out, ca in filmele vechi pe care le vezi in filme. Proiectie vintage, adica, si foarte potrivita.

E un film despre visatori & vise si absenta sensului din lucruri. Ma asteptam la ceva mai dur de la Herzog, la acea recunoastere a obiectivitatii naturii care creeaza frumusete si oroare fara discriminari si fara a presupune un spectator care simte. Ma asteptam sa se verse totul, dureri si sange si inocenta, intr-o masa comuna de estetic. Herzog e printre putinii care iti pot livra poetic scenele clasice de animale devorand animale, fara sa se dezminta de la cauzalitatile surde ale firescului. Cu oamenii, lucrurile stau la fel, dar e mai dificil de privit si, de ce nu, mai catartic.

Dar povestea lui Brian Sweeney Fitzgerald (Fitzcarraldo) e doar un periplu romantic prin junglele amazoniene. Te astepti in orice moment la scene din Heart of Darkness (care a inspirat Apocalypse Now) dar sugestia e acolo doar pentru a potenta scenele in care carnagiul si tragicul nu apar. La fiecare pas, moartea ocoleste elegant personajele filmului, pentru a ramane in umbra, chiar dupa marginea difuza a ecranului.

In locul ei se insinueaza un fel de realism magic, sursa de momente sublime care iti dau senzatia ca intelegi de ce a trebuit inventat cinematograful. Un vapor e tarat pe versantul unui munte, prin jungla, pe muzica de patefon. Opera. Imagini atat de clasice incat evadeaza din marginile filmului si te fac sa privesti in jur: suntem intr-un cinematograf si totul e la locul lui. Participam la un act artistic matur si bine temperat. Moment in care nimeni nu si-ar putea dori mai mult.

Despre Fitzcarraldo s-a scris enorm. Si Herzog a publicat jurnalul sau din timpul filmarilor. Cei interesati pot afla ca povestea filmului este, de fapt, povestea realizarii filmului. Ideea aberanta de a traversa un munte cu un vapor ca sa aduni, in mod irational, bani pentru a construi o opera in jungla poate fi intrecuta doar de faptul de a face propriu-zis aceste lucruri, pentru a le filma, pentru a spune o poveste. Circular, quijotesc, postmodern, poetic etc.

Ar mai fi de mentionat Klaus Kinski. Si atat.

Fitzcarraldo e unul dintre acele filme care iti lasa senzatia ca nu stii prea multe despre cinema pentru ca nu l-ai vazut mai demult.

5 iunie 2011

Să arătăm și de ziua mediului ce bicicliști potenți are Clujul. Bineînțeles, sunt așteptate și fetele.

Editia speciala de Ziua Mediului 2011 a
MARSULUI BICICLISTILOR CLUJENI

Duminica, 5 iunie 2011, de Ziua Mediului, se va desfasura la Cluj-Napoca
o editie speciala a Marsului Biciclistilor Clujeni (a 46-a din seria
“critical mass” inceputa ca serie lunara in toamna anului 2007 in
continuarea celei anuale incepute de CCN in 1998).

Sunt bineveniti toti clujenii care au bicicleta. Intalnirea
participantilor va fi, ca de obicei, in parcul I.L.Caragiale (langa
Palatul Telefoanelor, cu acces din str. Baritiu), incepand cu ora 17:30.
Startul efectiv al marsului va fi la ora 18:00.

Actiunea are rolul de a marca Ziua Mondiala a Mediului, instituita in
1972 de prima conferinta mondiala pe teme de protectia mediului,
desfasurata la Stockholm sub egida Natiunilor Unite. Cum poluarea
generata de autovehicule este unul din cei mai semnificativi factori
negativi de mediu in marile orase, promovarea bicicletei este o
importanta contributie la protectia mediului. Acest mesaj dorim sa il
transmitem autoritatilor, publicului si presei, subliniind ca bicicleta
poate fi pentru multi locuitori un mijloc cotidian de transport in oras,
componenta esentiala a mobilitatii urbane durabile si alternativa
viabila la transportul automobilistic, alaturi de transportul in comun
si deplasarea pietonala. Dincolo de acest scop militant este desigur si
o ocazie de intalnire, cunoastere si pedalare in comun a biciclistilor
clujeni.

Traseul propus pentru mars este: Parcul I.L.Caragiale – str.E.Isac -
str. Gh.Sincai – p-ta L.Blaga – str.Napoca – bd.Eroilor – p-ta Stefan
cel Mare – p-ta T.Cipariu – bd.N.Titulescu – str.Unirii -
str.Al.Vaida-Voievod – str. T.Mihali – str.A.Vlaicu – bd.21 Decembrie
1989 – str.Memorandumului – Calea Motilor – str.G.Cosbuc – str.I.Hossu -
str.G.Baritiu – parcul I.L.Caragiale.

Detalii despre actiunea de sambata si despre editiile precedente ale
marsului biciclistilor clujeni pot fi gasite si pe site-ul
www.reactieinlant.ro , pe www.ccn.ro si pe site-ul aferent listei
publice de discutii clujbike@yahoogroups.com.

GÉZA GRÖLLER
coordonator actiune – tel. 0755-771079

RADU MITITEAN
director executiv – tel. 0744-576836