S’UP? ShortsUP! Cu niscaiva poticneli tehnice, ‘păcătoasele’ de scurt-metraje şi-au susţinut totuşi cauza la Cinema Victoria, într-o seară de vineri… o vineri care numai ce pudrase Clujul cu prima zăpadă dis-de-dimineaţă. Cine se recunoaşte măcar într-unul dintre cele 7 păcate capitale? Dar în filmuleţele de la ShortsUP? Cu o introducere ce ne-a întors în timp pe la anul 1974, cam după momentul de efervescenţă al revoluţiei sexuale, în fruntea listei de păcate, ne-a întâmpinat o ecranizare voit ultra-dramatică a unei situaţii desprinse parcă din piesa lui Dryden, ‘Marriage à la mode’. Desfrâul şi invidia îşi joacă rolurile în Four (2008 – Erin White), dar fără vreun punct culminant memorabil. Le urmează preferatul personal, filmul de animaţie Même les pigeons vont au paradis (2007 – Samuel Tourneux), nominalizat la Oscar, o poveste despre un bătrânel zgârcit şi contractul prin care un preot încearcă să-i vândă accesul spre rai, oferindu-i chiar şi versiunea demo a vieţii de apoi. What About the Bodies (2003 – Simon Ellis) este o comedie neagră fără prea multă substanţă, dar care, se pare, prinde la public; totuşi n-am reuşit să identific filmuleţul cu vreunul dintre cele 7 păcate, aştept deci sugestii (ca de altfel şi pentru scurt-metrajele ce i-au urmat).

Na Wewe (2010 – Ivan Goldschmidt) ne trimite în mijlocul Războiului Civil din Burundi, cam în ‘mijlocul drumului’ unei mânii oarbe, iar L’homme à la Gordini (2009 – Jean-Christophe Lie) ne ‘animează’ conflictul dintre amatorii uniformizantei culori portocalii şi revoltaţii albaştri, cu o singură asemănare între cele două tabere: nici unii, nici ceilalţi nu poartă pantaloni (amintindu-mi de un fragment de stand-up comedy în care Dylan Moran descria francezii drept dezbrăcaţi ‘de la brâu în jos, pentru a-şi scoate în evidenţă goliciunea’). Aclamatul Cashback (2004 – Sean Ellis), un alt nominalizat la Oscar, îmi era cunoscut în varianta sa de lung metraj din 2006. Care dintre versiuni este mai de efect? Cred că depinde de cât chef aveţi să urmăriţi ce se întâmplă când timpul îngheaţă pe tura de noapte într-un supermarket. Brainstorming (2009 – David Freymond) analizează echipele şi deciziile care stau în spatele unui cuplu aflat la o primă întâlnire şi obţine de asemenea aprecierea spectatorilor, seara încheindu-se cu scurt-metrajul italian Il Supplente (2006 – Andrea Jublin), pe care nu mă pot hotărî în ce măsură să-l creditez, debutând ca o veritabilă mascaradă şi continuând cu o turnură de situaţie -  profundă, dar discutabil de reuşită. Ceea ce rămâne este amintirea unei seri mai mult sau mai puţin cu şi despre păcate, închise la rândul ei de o nouă perdea de fulgi enormi, asemănători pufului cu care bunicile obişnuiau să umple pernele mari şi mici.