15 octombrie 2012

21 octombrie 2012

Au început înscrierile pentru Astra Film Festival 2012.

Astra Film Festival a dat startul la înscrieri pentru cea de-a XII-a ediţie, ce se va desfăşura în perioada 15-21 octombrie 2012. Data limită este 30 aprilie a.c.

Sunt eligibile documentarele creative, producţie 2011, cu subtitrare în limba engleză. Ediţia din acest an are următoarele patru secţiuni competiţionale:

INTERNATIONAL

ROMANIA (productie/co-productie România);

STUDENT (filme documentare realizate în cadrul unor institute/programe de pregătire specializate).

EcocinematogrAFF (documentare cu tematică ecologistă)

Regizorii sau producătorii se pot înscrie completând formularul online http://www.astrafilm.ro/inscrieri.aspx, după care trebuie să trimită prin poştă o copie DVD a filmului lor. Rezultatele preselecţiei se vor anunţa la sfârşitul lunii august.

AFF SIBIU este locul unde se văd documentare extraordinare din toată lumea şi se poate lua pulsul producţiei româneşti. Este un spaţiu de întâlnire şi dezbatere pentru autori, profesionişti din cinema şi public.

Proiectul de educaţie cinematografică – Astra Film Junior, precum şi alte programe variate legate de filmul documentar, în afara competiţiei (master classes, focus regional) şi concertele vor completa binecunoscuta atmosferă Astra Film.

Regulamentul festivalului si alte detalii se gasesc pe site-ul oficial www.astrafilm.ro.

Avishai Cohen
Omri Mor on piano, and Amir Bresler on drums.

24 noiembrie 2011

Biutiful (2010)
joi, 24 noiembrie, 20.00,
Cinema Victoria
Biletul de intrarea la proiecţii este de 5 lei.

24 noiembrie 2011

25 noiembrie 2011

Ştiaţi că azi Cinnamon Chasers se va afla la Cluj în Boiler Club şi va mixa numai pentru noi în cadrul Temps D’Images? Ca să treacă timpul mai repede până diseară puteţi asculta mai jos ultimul lui album, Science:

Cinnamon Chasers – Science by cinnamonchasers

17 noiembrie 2011

Drumul de intoarcere (2010)
joi, 17 noiembrie, 20.00,
Cinema Victoria
Biletul de intrarea la proiecţii este de 5 lei.

“Drumul de intoarce” esteunul dintre succesele de la TIFF 2011, in care actorul Dragos Bucur poate fi vazut alaturi de celebrii Ed Harris si Colin Farrell.

11 noiembrie 2011

13 noiembrie 2011

ONE WORLD ROMANIA festival de film documentar
11-13 noiembrie 2011, Cinema Victoria, Cluj-Napoca
intrarea liberă

PROGRAM

vineri 11 noiembrie:
19.00 A film unfinished, IL, 2010, 88’
21.00 Pink Saris, UK, 2010, 95’

sâmbătă 12 noiembrie:
19.00 My Perestroika, US, 2010, 87’
21.00 Thieves by Law, IL/DE, 2010, 90’

duminică 13 noiembrie:
19.00 The Perfect Belgian, UK/BE, 2010, 35’ / Bogota Change, DK, 2009, 58’
21.00 Valea Corlatului, RO/FR, 2010, 53’

Mai multe detalii despre filmele din festival: http://www.oneworld.ro/2011/lang/ro/stiri/55/cu-filmele-prin-tara/.

FILMELE / LES FILMS

A FILM UNFINISHED / Israel 2010 / Regia: Yael Hersonski / 88’
Premii: Sundance Film Festival 2010, USA / Hot Docs 2010, Canada
Imaginile filmului de propaganda nazistă “Das Ghetto” ies la iveală la sfârşitul războiului şi constituie material de
cercetare şi analiză despre evreii din ghetoul din Varşovia până nu demult, când sunt descoperite noi role ale filmului, ce schimbă perspectiva şi adevărul. Departe de a fi un autentic document al vieţii obişnuite din primăvara anului 1942, filmul este, de fapt, o elaborata înscenare, fără sa fie foarte limpede ce urmăreşte şi cine se află în spatele acestui proiect. Însă pelicula dezvăluie un paradoxal şi crud contrast între muritorii de foame culeşi morţi de pe stradă şi aşazişii bogaţi ai ghetoului, filmaţi în nenumărate duble şi puşi să joace anumite roluri, în condiţiile în care în următoarele doua luni toţi urmau să fie transportaţi în lagărul de la Treblinka.

Durant le mois de mai 1942, une équipe de cinéastes nazis tourne un film de propagande dans le ghetto de Varsovie. Ce film, demeuré inachevé, a été trouvé en Allemagne de l’Est après la guerre, puis a servi de document de référence à des générations d’historiens pour illustrer les conditions de vie dans ce minuscule périmètre habité par un demi-million de juifs. Mais en 1998, une bobine de 30 minutes a été découverte, constituée de chutes et de variantes d’une même scène, prouvant que les Allemands ont souvent trafiqué la réalité dans leur film afin de perpétuer tous les stéréotypes accolés au peuple israélite.

PINK SARIS / Marea Britanie, 2010 / Regia : Kim Longinotto / 95’
Rekha, o tânără de 14 ani fără casă şi însărcinată în luna a treia, nu se poate căsători cu tatăl copilului ei din cauza apartenenţei la o castă inferioară. Renu, o tânără de 15 ani proaspăt căsătorită, este părăsită de şotul ei şi ameninţa că se va sinucide. Ambele fete caută refugiu la centrul fondat de către Sampat Pal. Sampat s-a căsătorit de foarte tânăra, ajungând într-o familie care o bătea frecvent. In mod neobişnuit, ea a luptat, părăsindu-şi socrii şi devenind în cele din urmă celebră printre femeile abuzate din Uttar Pradesh. Acum caută să medieze conflictele şi să lucreze pentru aceste femei, dar soluţia nu e văzuta cu ochi buni de către toţi cei implicaţi.

Sampat Pal, activiste féministe et charismatique, a fondé le Gulabi gang (le gang rose) pour combattre les
discriminations infligées aux femmes en Inde. Sampat s’attaque à des traditions bien ancrées avec une force et un courage impressionnants. Contre toute attente, elle remporte des victoires concrètes et étend sa renommée.

MY PERESTROIKA /SUA, 2010 / Regia: Robin Hessman / 87′
Premii şi festivaluri: Sundance Film Festival, 2010, SUA / Sheffield Doc/Fest 2010 UK / Doha Tribeca Film Festival, 2010, Doha, Qatar / Full Frame Documentary Film Festival 2010, SUA / Silverdocs Film Festival 2010, SUA / Milwaukee Film Festival 2010, SUA /
“Noi în anu’ 2000, când nu vom mai fi copii … “ suna un refren de pionier. Cinci foşti colegi de şcoala din ultima
generaţie de copii sovietici îşi spun poveştile fericite ale copilăriei ocrotite de partidul comunist, trec prin anii de
transformări politice din anii tinereţii de la Perestroika la destrămarea Uniunii Sovietice şi urmăresc traseul personal complicat şi imprevizibil în 20 de ani de capitalism rusesc. În imagini de propagandă şi home movies din anii ’70 şi ’80, biografiile celor cinci adună mărturii despre o generaţie istorică aflată între două epoci, fiecare dintre ele cu propriile frustrări, neajunsuri şi vise.

Qu’est-ce que la Russie d’aujourd’hui, ses rêves, ses défis, ses défaites ? My Perestroika pose cette question et y répond avec une grande et belle sensibilité, suivant de près cinq personnages depuis leur adolescence dans un même collège jusqu’à l’éclatement de leurs destins d’adultes, sous l’émergence de la nouvelle Russie. Une mère monoparentale, des professeurs d’histoire, un homme d’affaires aguerri, une idole punk désillusionnée – tous
sont, à leur manière, des symboles forts de cette société en transformation, révélant par le particulier la réalité globale, complexe et irréductible de l’expérience historique telle qu’elle est vécue par chacun. My Perestroika est une grande leçon d’histoire, qui utilise d’une manière très intelligente près de vingt ans d’archives, mais aussi et avant tout un film profondément humain.

THIEVES BY LAW / Israel, Germania, 2010 / Regia: Alexander Gentelev / 90’
Premii şi festivaluri: Tribeca Film Festival 2010, SUA / International Documentary Film Festival Amsterdam 2010, Olanda
„Thieves by Law” prezintă trei foşti şefi ai mafiei ruseşti, una dintre cele mai cunoscute organizaţii criminale din lume. Regizorul Alexander Gentelev dezvăluie modul în care s-au format aceste grupuri/grupări încă din perioada gulagului stalinist din anii ’30 şi au continuat să existe şi după 1990. Mafioţii, care s-au transformat în oameni de afaceri de renume, arată în detaliu cum au ajuns să influenţeze economia Rusiei abia ieşite din deceniile de dominaţie sovietică, şi modul în care şi-au folosit averea pentru a construi o bază politică într-o ţară care odată îi trata ca pe nişte criminali de rând.

La mafia russe n’a jamais été structurée verticalement, mais est constituée d’une myriade d’organisations ancrées au plan local ou régional, voire à l’échelle d’une province ou d’une République. Du code d’honneur des brigands du XIXe siècle aux assassinats crapuleux d’aujourd’hui, en passant par la surprenante collusion du crime organisé avec le pouvoir soviétique sous Lénine et sous Staline, le “métier” a fortement évolué. Depuis le démantèlement de l’URSS, la mafia russe a connu une fulgurante “perestroïka”. Trois “parrains” ont accepté de témoigner : Alimzhan Tokhtakhounov, dit « le Taïwanais », recherché par Interpol, Leonid “Macintosh” Bilounov, retiré en France, finance généreusement l’église orthodoxe de Cannes. Et Vitaly Diomotchka, le plus redoutable du trio, s’est recyclé dans le cinéma.

THE PERFECT BELGIAN / LE BELGE PARFAIT / Marea Britanie, 2010 / Regia: Kristof Bilsen / 34’
Într-un film din arhiva familiei, regizorul Kristof Bilsen descoperă o lume necunoscuta, de la sfârşitul anilor ’50, în
care Belgia şi cetăţenii săi par într-o perfectă armonie culturală şi etnică. În căutarea belgianului perfect, acest road movie dezvăluie realităţile contemporane ale conflictul flamando-valon, care pendulează între exclusivităţi lingvistice şi exhibări naţionaliste, totul în contextul globalizării deloc favorabile clarificărilor identitare.

Le réalisateur qui vit maintenant au Royaume-Uni, trébuche sur des archives familiales sur L’Expo Mondiale en ‘58 à Bruxelles. La Belgique a montré qu’est-ce qui signifie être une nation fière, parmi beaucoup d’autres nations. Beaucoup d’ans après, il se demande qu’est-ce que signifie d’ être Belge dans un monde globalisé. Le Belge Parfait est un “film de route” sur cet pays et ses citoyens. Dans un pays où les langages et les communautés sont facilement brouillés vers le haut, le nationalisme rencontre le surréalisme et les barrières linguistiques deviennent les cadres troubles.

BOGOTA CHANGE /Danemarca 2009 / Regia: Andreas Møl Dalsgaard / 58′
Premii: International Documentary Film Festival Amsterdam 2009, Olanda / Nordisk Panorama 2010, Norvegia / Bergen International Film Festival 2010, Norvegia
Antanas Mockus şi Enrique Penalosa sunt iniţiatorii unei spectaculoase cruciade urbane, iar ceea ce pare la început o luptă cu morile de vânt se dovedeşte a fi un încăpăţânat şi eficient război cu un sistem politic corupt şi cu o mentalitate obosită şi sastisita. In final, populatia din Bogota isi ia in serios rolul de actor principal al acestei uluitoare metamorfoze. Cei doi primari independenti politic, cu metode nepopulare si controversate, reusesc in cativa ani sa schimbe nu numai fata unuia dintre cele mai periculoase si neprietenoase orase din lume, ci si sa-i faca pe locuitorii sai mai angajati si mai responsabili civic.

Antanas Mockus, ancien maire de Bogota actuellement en cours pour la Présidence de Colombie est le héros de Bogota Change/Cities on speed de Andreas Mol Dalsgaard. Stupéfiant et jubilatoire, le film démontre le résultat, ici la transformation complète de la ville de Bogota, auquel un homme peut aboutir lorsqu’il puise sa force dans ses principes, sa créativité, son courage, son honnêteté et la mise à distance des conventions.

VALEA CORLATULUI / România, Franţa 2010 / Regia: Stephane Lucon / 53’
In judeţul Braşov, 87% dintre locuitori sunt români. In judeţul Covasna, 76% dintre locuitori sunt maghiari. Între
Braşov şi Covasna, o vale îngusta înţesata de case, formează un sat care nu exista pe nicio hartă, un sat fără nume căruia i se refuza dreptul la identitate. Pentru că majoritatea locuitorilor sunt romi, i se spune “În ţigănie”. Romii îşi numesc aşezarea “dincolo de pod”, iar autorităţile se refera la ea vorbind de “satul din valea Corlatului”.

Dans le département de Brasov, 87% des habitants sont Roumains. Dans le département de Covasna, 76% des habitants sont Hongrois. Entre Brasov et Covasna, une vallée étroites pleines d’habitations, forme un village qui n’existe sur aucune carte, un village sans nom à qui l’on refuse le droit à l’identité. Parce que la majorité de ses habitants sont rroms, on l’appelle « En tsiganie ». Les Rroms appellent l’endroit « De l’autre côté du pont », et les autorités s’y réfère en parlant de « village de la vallée de Corlat ».

11 noiembrie 2011

Fabulous (teatru – dans – performance)
Teatrul Maghiar – sala studio
Vineri, 11 noiembrie, ora 18:00
Durata: 1h 30

Compania Le Dahu
Concepţie şi scenariu: David Costé, Maelle Faucheur
Regizor de scena: Maëlle Faucheur
Distribuţia: Naomi Canard, David Costé, Maëlle Faucheur

Pentru rezervarea biletelor si programul complet: 

http://www.colectiva.ro/proiecte/temps/2011/program.html

Selecția de anul acesta a Festivalului Filmului Francez pare cea mai bună din ultima vreme. Filmele sunt actuale (mai multe dintre ele fiind proiectate la Cannes anul acesta), iar oferta este foarte diversă, de la filme de animație la filme politice. În prima zi a festivalului de la Cluj a rulat, printre altele, și primul film al Evei Ionesco, ”My Little Princess”, povestea cvasi-autobiografică despre copilăria alături de mama sa, fotografa Irina Popesco, transformată aici în Hanna Giurgiu, în interpretarea lui Isabelle Huppert.

Filmul relatează episodic, sacadat, relația tensionată dintre mamă și fiică. Prima, cu ambiții de fotografă, obsedată de moarte și sexualitate, a doua, modelul ei inocent, convinsă să pozeze în ipostaze care, sincer, sunt la marginea pornografiei. Filmul nu este foarte bun, dar are momentele sale. Principala problemă sunt cele două actrițe (Huppert și Anamaria Vartolomei), care sunt foarte talentate, dar sunt lăsate cam de capul lor. Așa că avem o serie de manifestări histrionice, gesticulări și înjurături care obosesc de la o vreme. Fondul sonor este bogat, dar nu este un tot unitar (din punct de vedere muzical). Iar numărul impresionant de costume, decoruri și stilul liber de povestire au efectul advers al unor gafe de montaj destul de supărătoare (de exemplu, bretele de pe umerii fetei au tendința să cadă și apoi să se ridice singuri). Pe de altă parte, filmul nu arată deloc rău. Deși este filmat în puține locații și decorurile nu sunt foarte ofertante (cu excepția „atelierului” mamei), lumina este foarte bine folosită și, alături de narațiunea destul de laxă, dă filmului o aură onirică. Percepem ”My Little Princess” ca pe un vis, ca pe o fantezie à la Lewis Carroll, care este citat – printre alții – în film.

http://poisonwhiskey.blogspot.com/

11 noiembrie 2011

20 noiembrie 2011

Se apropie Festivalul TEMPS D’IMAGES #4, 11-20 noiembrie 2011, Cluj.

Mai multe detalii. Programul festivalului.

Inceputul ne introduce in visele detectivului Toshimi Konakawa, in care ne este prezentată domnișoara Paprika, alter-ego-ul doctoritei Chiba Atsuko, identitate pe care aceasta și-o asumă in lumea viselor pentru a-i trata pe pacienți. Unul din prototipurile „DC mini” este furat, iar echipa de psihiatri care a realizat și folosit dispozitivul (Chiba – Paprika, doctorul Tokita, aistentul sau Himuro, doctorul Shima si seful institutului de psihiatrie – doctorul Seijirō Inui) se vede nevoita sa se conecteze la lumea viselor pentru a gasi faptașul.
O poveste halucinantă in care visul preia tot mai mult controlul asupra realității, generandu-se un subconstient colectiv. Intoarcerea la inocența copilăriei – de a primi, gusta și transforma lucrurile și situatiile – pare a fi scaparea din cosmar.

Nu mă pot abține să nu pomenesc de atmosfera cu care m-a primit festivalul acest an. Cand am ajuns vineri la Victoria, o fetiță neinsoțită – să fi tot avut vreo 6 ani – lălăia și dansa in fața cinematografului. Simbolul festivalului, oaia, stătea liniștită la intrare, gonflabilă si mare. Ei bine, pe cand am ieșit de la film, afară era un adevarat circ: acest copil sărea pe oaie și urla, radea, canta, dansa. Atata s-a mai tot izbit de papușă incat a reușit sa o desprindă din sforile cu care era fixata acolo. Eliberată, oaia a fost plimbată putin prin zonă, apoi abandonată chiar in fața ușii de acces a cinematografului, blocand intrarea. Omuleții care asteptau la film se uitau ba unii la altii, ba la copil, amuzați si terifiați in acelasi timp. Bine, pană la urmă s-a terminat (?) cu „bine”: oaia a fost legată din nou la locul ei de catre organizatori – cand au bagat și ei de seama că nu se mai poate intra pe usă.
Eu, cat de cat am reușit sa ințeleg acest „ras cu plans, ….” , dar ma gandesc ce sentimente a putut trezi minunația asta de spectacol privit prin ochii unui străin, că doar s-a desfasurat la un festival „internațional”. In fine, la inceputul filmului am fost anuntați că s-ar putea ca asta să fie ultima editie a festivalului, din lipsa de fonduri.

3 noiembrie 2011

5 noiembrie 2011

Festivalul filmului francez
3-5 noiembrie, Cinema Victoria

joi, 3 noiembrie:

17:00 – Nous, princesses de Clèves (de Régis Sauder, 2010, 69 minute)
19:00 – My Little Princess * (de Eva Ionesco, 2011, 105 minute)
21:30 – De Vrais Mensonges (de Pierre Salvadori, 2011, 105 minute)

vineri, 4 noiembrie

17:00 – Tomboy (de Céline Sciamma, 2011, 82 minute)
19:00 – Un amour de jeunesse (de Mia Hansen‐Love, 2010, 110 minute)
21:30 – L’exercice de l’État (de Pierre Schoeller, 2011, 112 minute)

Sâmbătă, 5 noiembrie

15:00 - De Vrais Mensonges (de Pierre Salvadori, 2011, 105 minute)
17:00 – Le Chat du Rabbin (de Joann Sfar, Antoine Delesvaux, 2009, 100 minute)
19:00 - Quartier Lointain (de Sam Garbarski, 2010).
22:00 - Pater * (de Alain Cavalier, 2011, 105 minute)

Biletele se găsesc la Cinema Victoria.
8 lei preț întreg, 5 lei preț redus.
filme subtitrate în limba română
* Filme cu intrare liberă

My little princess (Eva IONESCO ‐ 2011) – Cannes 2011 – semaine de la critique

Când Hannah (Isabelle Huppert) îi cere fetei sale să‐i fie model, totul se răstoarnă în copilăria banală a Violettei (Ana Maria Vartolomei), care locuia până atunci cu bunica ei  și fetița devine muza mediului hip al Parisului…  Irina Ionesco este o fotografă de origine română, cunoscută  mai ales pentru fotografiile care o pun în scena pe fiica ei Eva, între 4 și 12 ani. Nudurile pe care le‐a făcut cu fiica ei au stârnit mari controverse în Parisul anilor 70, din cauza posturilor artistice  și erotice pe care fotografa i le impunea Evei. Astăzi, la 45 de ani, Eva Ionesco regizează My Little Princess, care revine asupra “acestui scandal sexual permanent”. Avea acest film în minte de 10 ani, din vremea când a pierdut procesul intentat mamei sale pentru a recupera fotografiile nud pe care aceasta le vindea la Moscova și în Asia.

Lorsqu’Hannah (Isabelle Huppert) demande à sa fille si elle veut être son modèle, tout bascule dans la vie de Violetta (Ana Maria Vartolomei) qui vivait jusque‐là avec sa tendre grand‐mère. D’une enfance banale elle devient égérie du milieu branché parisien … Irina Ionesco est une photographe d’origine roumaine, surtout connue pour ses photographies mettant en scène sa fille, Eva, de 4 à 12 ans. Les nus qu’elle a créés avec celle‐ci provoquèrent de grandes controverses à Paris dans les années 70, de par les postures artistiques et érotiques qu’elle lui faisait prendre.  Aujourd’hui, Eva Ionesco, 45 ans, a fait My Little Princess, qui revient sur “ce scandale sexuel permanent”. Elle y pensait depuis plus de dix ans. À l’époque, elle venait de perdre un procès pour récupérer les photos nues que sa mère continue à vendre à Moscou, en Asie.

Nous, princesse de Clèves (de Régis SAUDER ‐ 2010)

La Marsilia, un grup de liceeni fac din “La Princesse de Cleves” ̀ o poveste despre ei. La 17 ani, iubirile, disimulările  şi confesiunile sunt intense. Este vârsta primelor alegeri  şi a primelor renunțări.

Aujourd’hui àMarseille, de lycéens s’emparent de “La Princesse de Cleves” ̀ pour parler d’eux. A 17 ans, on aime intensément, on dissimule, on avoue. C’est l’âge des premiers choix et des premiers renoncements.

De vrais mensonges (Pierre SALVADORI – 2011)

Într‐o dimineață, Emilie (Audrey Tautou) primește o frumoasă  scrisoare de dragoste anonimă. Vrea s‐o arunce, dar fără  să  se gândească  prea mult, o adresează  mamei sale (Nathalie Baye), tristă  și izolată  după  plecarea soțului. Incurcăturile însă  nu vor întârzia să  apară… Ce nu  știe Emilie este că  timidul ei angajat Jean (Sami Bouajila) este autorul
scrisorii. După  succesul cu Hors de Prix, regizorul Pierre Salvadori lucrează  din nou cu Audrey Tautou în această comedie spinoasă despre relația de rivalitate mamă‐fiică.

Un matin, Emilie (Audrey Tautou) reçoit une belle lettre d’amour anonyme. Elle veut d’abord la jeter, mais sans trop réfléchir, elle l’adresse à sa mère (Nathalie Baye), isolée et triste depuis le départ de son mari. Les  quiproquos ne vont pas tarder… Emilie ne sait pas encore que c’est Jean (Sami Bouajila), son employé timide, qui est l’auteur de la lettre.
Après le succès de Hors de Prix, le réalisateur Pierre Salvadori travaille à nouveau avec Audrey Tautou
dans une comédie épineuse qui débouche sur la relation de rivalité mère‐fille.

Tomboy (Céline SCIAMMA – 2011)

Tomboy, înseamnă « băiețoi ». Laure este un băiețoi. Laure are 10 ani  și tocmai s‐a mutat într‐un apartament nou
împreună  cu familia. Un loc nou, prieteni noi, jocuri noi. Timp de o vară, Laure o să se dea drept băiat. O va chema
Mickaël și Lisa cea drăguță se va îndrăgosti de el.  Tomboy al doilea film al regizoarei Céline Sciamma, care a făcut un debut remarcabil cu “Naissance des pieuvres” în 2007, film despre adolescență  în care exploata deja chestionările asupra identității sexuale  și a ambiguității sentimentelor.

Tomboy, ça veut dire « garçon manqué ». Laure est un tomboy. Laure a 10 ans et vient d’emménager dans un nouvel appartement avec sa famille. Nouvel endroit, nouveaux copains, nouveaux jeux. Le temps d’un été, Laure va se faire passer pour un garçon. Elle s’appellera Mickaël et la jolie Lisa va tomber amoureuse de lui. Tomboy est le second film de Céline Sciamma, très remarquée avec “Naissance des pieuvres” en 2007. Film sur l’adolescence où elle explorait déjà les questionnements sur l’identité sexuelle et l’ambiguïté des sentiments.

Un amour de jeunesse (Mia HANSEN‐LOVE – 2010) – Festival du film de Toronto 2011, Festival du film Locarno

Paris, iarna lui 1999. Camille are 15 ani, Sullivan 19. Se iubesc cu pasiune, dar Sullivan pleacă  pentru un an în America de Sud  și nu‐i mai scrie lui Camille. În primăvară, aceasta încearcă  să  se sinucidă. 8 ani mai târziu, Camille  și Lorenz, un arhitect celebru, sunt un cuplu solid. Dar când ea îl reîntâlnește pe Sullivan, devin din nou amanți. Inima lui Camille se împarte între două iubiri.

Paris, hiver 1999. Camille a 15 ans, Sullivan 19. Ils s’aiment d’un amour passionnel, mais Sullivan part en Amérique du Sud pendant un an et il cesse d’écrire à Camille. Au printemps, elle fait une tentative de suicide.    8 ans après, Camille et Lorenz, un architecte reconnu, forment un couple solide. Mais quand elle recroise Sullivan, il devient son amant. Son cœur est désormais partagé entre deux amours.

Le Chat du Rabbin (Joann SFARR / Antoine DELESVAUX – 2009) – Festival du film d’animation d’Annecy

Alger, anii 1920. Rabinul Sfar locuiește cu fiica lui, Zlabya, un papagal zgomotos  și o pisică  șireată. Pisica mănâncă  papagalul  și începe să  vorbească  și să  spună  numai minciuni. Rabinul vrea s‐o alunge, dar pisica, îndrăgostită  de fiica rabinului, este gata să facă orice ca să rămână cu ea…

Alger, années 1920. Le rabbin Sfar vit avec sa fille Zlabya, un perroquet bruyant et un chat espiègle qui dévore le perroquet et se met à parler pour ne dire que des mensonges. Le rabbin veut l’éloigner. Mais le chat, fou amoureux de sa petite maîtresse, est prêt à tout pour rester auprès d’elle…

Quartier lointain (Sam Garbarski – 2010)
D’après/ După  «HARUKANA MACHI’E» de Jirô Taniguchi. Musique originale AIR / Muzică originală AIR
Avec/Cu : Pascal GREGGORY, Alexandra Maria LARA.

Thomas, 50 de ani, tată de familie, ajunge printr‐o coincidență în oraşul în care a copilărit. Acolo i se face rău, şi se trezeşte în urmă  cu 40 de ani, în corpul lui de adolescent. Proiectat în trecut, nu numai că‐şi va retrăi prima dragoste, dar va  şi încerca să  înțeleagă  motivele misterioasei plecări a tatălui său. Dar putem oare modifica trecutul retrăindu‐l ?

Thomas, la cinquantaine, père de famille, arrive par hasard dans la ville de son enfance. Pris d’un malaise, il se réveille quarante ans plus tôt, dans son corps d’adolescent. Projeté dans le passé, il va non seulement revivre son premier amour, mais aussi chercher à comprendre les raisons du mystérieux départ de son père. Mais peut‐on modifier son passé en le revivant ?

L’exercice de l’Etat (Pierre SCHOELLER – 2010) – Cannes 2011, Un Certain Regard

Relațiile violente dintre un ministru și directorul său de cabinet, de parcă  ați fi în primul rând. Pe ministrul Transporturilor Bertrand Saint‐Jean îl trezește în plină  noapte directorul lui de cabinet. Un autobuz a căzut într‐o râpă. Trebuie să  meargă, nu are altă  soluție. Așa începe odiseea unui om de stat într‐o lume din ce în ce mai complexă și ostilă. Viteză, lupta între puteri, haos, criză  economică… Un film produs de frații Dardenne.

Le ministre des Transports Bertrand Saint‐Jean est réveillé en pleine nuit par son directeur de cabinet. Un car a basculé dans un ravin.  Il y va, il n’a pas le choix. Ainsi commence l’odyssée d’un homme d’Etat dans un monde toujours plus complexe et hostile. Vitesse, lutte de pouvoirs, chaos, crise économique… Tout s’enchaîne et se percute. Une urgence chasse l’autre. A quels sacrifices les hommes sont‐ils prêts? Jusqu’où tiendront‐ils, dans un Etat qui dévore ceux qui le servent?    Un film produit par les frères Dardenne.

Pater (Alain CAVALIER – 2011) – Cannes 2011, Sélection officielle

Alain Cavalier  și Vincent Lindon au căzut într‐o zi de acord asupra ideea de a face un film împreună, plecând de la acest plan minimal : să spunem că Alain este președintele Republicii Franceze și Vincent noul lui prim ministru, care trebuie să  pună  în practică  măsuri sociale urgente. Desfășurarea filmului reunește, pe un plan de egalitate, regizorul  și actorul, ca dintr‐o voință  pentru o construcție democratică și o utopie fraternă a imaginarului.

Pendant un an ils se sont vus et ils se sont filmés. Le cinéaste et le comédien, le président et son 1er ministre, Alain Cavalier et Vincent Lindon. Dans “Pater”, vous les verrez à la fois dans la vie et dans une fiction qu’ils ont inventée ensemble.

The Scream from Felician Lepadatu on Vimeo.

Filmulețul de mai sus, ”Țipătul” – o reinterpretare a tabloului lui Edvard Munch, pe muzică de Pink Floyd – este câștigătorul competiție de scurtmetraje de animație de la ”Anim’est 2011”. La fel ca în fiecare an, selecția este foarte eterogenă: animație digitală, tradițională, stop-motion (chiar si animație inserată în imagini live-action), cu dialoguri sau fără, realizatori români și maghiari, de ambele sexe etc. Highlights-urile de anul acesta includ:

[klun] , de Vlad Sandu, o poveste cu personaje formate din litere, care este oarecum dificil de urmărit și înțeles, dar iese în evidență prin design.
Visul ciulinilor , de Nina Mihăilă, care combină mai multe stiluri de animație.
Evoluție cromatică , de Ana Tomescu, care mie mi s-a părut extraordinar de amuzant, dar – pe de altă parte – am fost singurul din sară care a râs, deci cine știe (video-ul e mai jos, ca să vă lămuriți).
IRA , de Radu Gaciu, mai mult un clip decât un scurt, dar o realizare foarte viscerală.
Dodo și Tic , de Gabriel Vasiliu, care nu excelează prin animație, dar este un film pentru copii destul de reușit și ar trebui să existe mai multe de genul lui produse la noi.
The Dog and a Little Bird , de Adrian Băluță, iarăși un film mai pentru copii, cu morală, dar care arată bine și e amuzant.
Growing , de Roxana Bențu, o animație minimalistă despre banalitatea vieții.

Enjoy some more videos!

Clinic from Torok Tihamer on Vimeo.

Chromatic Evolution – short 3d animation from Ana Tomescu on Vimeo.

IRA from Radu Gaciu on Vimeo.

GROWING from Roxana Bentu on Vimeo.

The dog and a little bird from adrian baluta on Vimeo.

Traveling with my thoughts full of hope – animated short from adrian baluta on Vimeo.

O captură de pe net a filmelor disponibile în întregime pentru vizualizare, aici:

Cel care s-a rătăcit (The lost thing)

Mendelssohn este pe acoperiș (Mendelssohn is on the roof)

Muzorama

Parizianul (Parigot)

Povestea Bunului Cavaler (The Good Kight Story)

Un vampir fără suptces (The Unsucksessful Vampire)