În episodul de azi al rubricii Terapie, terapie și manele vom aborda subiectul abuzului emoțional, subiect discutat și în alte episoade când am vorbit despre trauma de trădare, tulburarea antisocială sau trauma bonding. E un subiect important și cred că începem să devenim mai conștienți de ce înseamnă abuz după ce mult prea mult timp acesta a fost normalizat, minimizat și raționalizat. Abuzul poate îmbrăca diverse forme și poate fi împărțit în diverse categorii și subcategorii, dar pentru o simplificare amintim 5 tipuri de abuz: abuz fizic, psihologic/emoțional, sexual, financiar și spiritual. Ne vom referi astăzi la abuzul emoțional iar piesa pe care o vom analiza este Cine te crezi cântată de Mirela și Mr. Juve, o piesă pe care am descoperit-o la party-ul de Manele feministe pe care vi-l recomand și vouă.

Pe prima strofă Mirela spune așa: “M-am săturat să-mi spui mereu cu ce să mă îmbrac/ Și să îmi repeți mereu ce prieteni să-mi fac/ Nu-ți place când mă machiez, nici când ies să mă distrez/ Când ies singură-n oraș ți-e cam frică să mă lași”. Deja ne e clar că partenerul ei apelează la diverse strategii pentru a obține controlul și puterea asupra ei, adică exact definiția abuzului. Acesta dorește să controleze aspecte ce țin de corpul ei (cum se machiază, cum se îmbracă), alegerile privind prietenii și activitățile sale, astfel nevoile Mirelei de autonomie și independență sunt încălcate și puse mai prejos de nevoile abuzatorului.

Pe refren Mirela ripostează: “Cine cine cine te crezi/ Viața mea s-o controlezi/ Oare câte femei au stat  lângă un așa bărbat/ Câte femei au stat au suportat ce figuri ai tu în cap?”. Ea ne dă de înțeles că nu e în negare ci conștientizează abuzul, este pregătită să pună limite și astfel să balanseze dezechilibrul de putere dar încă nu e în punctul în care să părăsească relația. La întrebarea ei legată de câte femei au stat lângă partenerul abuziv, probabil răspunsul este multe, deoarece a pleca dintr-o relație toxică este mai greu decât a pleca dintr-una sănătoasă. Unele statistici spun că în medie, o femeie are nevoie de șapte încercări până să iasă dintr-o relație abuzivă.  

Pe a doua strofă Mr. Juve ne dă un sample din conversațiile sale cu partenera: „Auzi, știi ceva? Tot îmi zici să te las, să te las/ Te crezi cumva la tine acasă, te crezi la mă-ta?” Simțim din plin agresivitatea și tonul umilitor folosite pentru a o înjosi pe Mirela și a-i arăta „cine-i șeful”. El continuă: “Ai niște prietene, ți-am mai spus/ Mai lasă-ne, că mă faci dracului de râs.” Din nou, acesta îi batjocorește și critică prietenele în ideea de a o izola de suportul social și nu e de mirare că se gândește că ar fi putut fi făcut de râs, deoarece management-ul imaginii este pe primul loc în cazul oamenilor cu acest tip de personalitate. Mai departe, încearcă din nou să restabilească dominanța poziționându-se superior: “Mă întrebi cine-s eu, ai uitat/ Sunt prietenul tău și nu faci de capul tău” iar faptul că Mirela a reacționat la abuzul lui e ocazie perfectă să încerce un gaslighting spunând „Tot tu ești isterică, te crezi ușă de biserică”.

În ultima strofă, Mirela ne dă mai multe detalii despre comportamente abuzive precum urmărit, verificat, acuzat că minte: “Suni din oră-n oră vrei să afli unde sunt/ Îți spun tot ce fac dar nu mă crezi pe cuvânt/ Zi de zi mă urmărești” iar completarea este foarte importantă „Dar nu așa-mi dovedești/ Cât de mult tu mă iubești/ Mai mult mă înnebunești”. Spun că e importantă deoarece astfel de atitudini posesive, mânate de gelozie pot fi confundate cu iubirea și nu văzute pentru ceea ce sunt: abuz. Abuzul nu este iubire.