
Astăzi avem un nou episod al rubricii “Terapie, terapie și manele” în care ne vom îndrepta atenția spre ceva ce place la toată lumea, piesa Să iubești două femei a lui Vali Vijelie.
Prima strofă sună așa: “Să iubești două femei/ Să nu știi pe care o vrei/ Una-i mama la copii/ Alta-i pofta inimii”. Putem observa că formularea este una la conjunctiv persoana a 2-a (să iubești, să nu știi) și cred ca e important detaliul acesta pentru ca vorbind despre el așa, ne dă senzația că e detașat de situație, că nu i s-ar întâmpla chiar lui această nefericită întâmplare, neasumându-și-o pe deplin. Dar dacă tot a prezentat aceasta problemă, ne face să ne întrebăm: E posibil să iubești două femei? Știința spune că da. În celebrul Ted Talk Why we love and cheat, Helen Fisher spune că în creierul nostru există trei sisteme diferite asociate cu iubirea (Dorință, Dragoste romantică și Atașament) care nu merg tot timpul împreună. Astfel poți simți un atașament profund pentru un partener de lungă durată, cum presupunem că simte Vali pentru mama la copii, în timp ce simti dorință sexuală și/sau dragoste romantică cum simte Vali pentru pofta inimii. Un alt model care susține această teorie este cel al lui Robert Sternberg. Conform acestuia, există trei componente ale iubirii (Pasiune, Intimitate, Angajament) și în funcție de cum se combină, pot rezulta diferite tipuri de iubire.
La refren Vali trece la timpul prezent zicând “Of, zi de zi mă cert cu viața/ Trăiesc numai cu speranța/ Că într-o zi mă voi gândi/ S-aleg mamă la copii”. Cu alte cuvinte, el se află în stadiul de contemplare potrivit modelului etapelor schimbării a lui Prochaska și DiClemente. În această etapă ești conștient că există un comportament ce trebuie schimbat dar încă nu ești pregătit, nu ești sigur că vrei sau nu ai încredere că poți face o schimbare. Dacă ar merge Vali la terapie, psihologul ar putea să aplice tehnica interviului motivațional pentru a facilita trecerea la o altă etapă a schimbării precum pregătirea. Sau ar putea explora împreună dacă monogamia este forma de relaționare pe care clientul o preferă. Oare n-ar putea Vali să fie și cu mama la copii și cu pofta inimii? I’m just asking questions. Desigur, ar fi drăguț să o implice și pe mama la copii în această explorare, altfel aceasta s-ar putea să treacă prin betrayal trauma despre care am vorbit aici.
Că tot am spus la început de neasumare, în strofa a doua o regăsim din belșug “Viața asta m-a mâncat/ Și nu știu ce să mă fac/ Când la una, când la alta/ Blestemată mi-a fost soarta”. Am observat că în multe manele (precum cea despre care am scris aici) găsim descris acest stil de coping de victimă, în care viața se întâmplă pur și simplu fără ca autorul să aibă vreo responsabilitate pentru acțiunile lui. Nici piesa de azi nu face excepție și cred că mi s-ar face milă de Vali Vijelie dacă n-aș fi terapeută.
Sorry, comments are closed for this post.