La rubrica Terapie, terapie și manele, astăzi vom explora subiectul tulburării de personalitate antisocială cu ajutorul piesei lui Carmen Șerban – Cu el, cu el numai cu el. Tulburarea antisocială se caracterizează prin acte de exploatare, manipulare sau violare a drepturilor celorlalți, încălcarea normelor sociale, lipsa remușcării și a regretului cu privire la distresul cauzat de propriul comportament, dificultate de control al impulsurilor, toleranță scăzută la frustrare, dificultatea menținerii relațiilor pe termen lung, blamarea celorlalți pentru actele antisociale făcute. Dar în loc să enumărăm criterii din DSM sau ICD, cel mai bine lăsăm maneaua să vorbească.
Prima strofă sună așa: Ieri ți-am cucerit inima/ Astăzi îți conduc mașina/ Mâine-ți golesc contul din bancă/ Iar poimaine te las baltă. Prin lentila Schema therapy, vedem aici un mod de coping de supracompensare numit Predator mode. Când cineva se află în acest mod, își planifică nemilos, cu sânge rece abuzul. Spre deosebire de alte stări ale eului care caracterizeaza personalitatea antisocială (Bully-attack, copilul impulsiv) aici lipsesc emoțiile “fierbinți” sau impulsivitatea, totul fiind bine calculat.
Dar apropo de impulsivitate, refrenul ne face să ne gândim la faptul că autoarea este conștientă de această latură a personalității ei și nu e doar conștientă dar și încearcă să o îmbunătățească astfel încât să își poată duce planul la bun sfârșit. “Cu el, cu el, numai cu el/ Cât are bani în portofel/ Cu el mi-am zis, cu altul nu/ Până-i golesc buzunarul” sună ca o mantră pe care și-o repetă pentru a-și controla impulsurile și a o ajuta să amâne recompensa.
“Eu am trecut prin școala vieții/ Pe degete învârt băieții” spune ea mândră de abilitățile sale de manipulare și pe când suntem gata să o plasăm la capătul extrem al spectrului de tulburare antisocială, apare twist-ul: “Dar pe tine te iubesc/ Chiar nu vreau să te rănesc”. Astfel, se spulberă mitul că persoanele cu această tulburare sunt incapabile de iubire și empatie și e important să înțelegem că aceste trăsături există pe un spectru, nu toată lumea e Hannibal Lecter.
Desigur, felul în care iubesc persoanele cu trăsături antisociale poate să fie unul mai mult axat pe propriile nevoi și dorințe. Un studiu făcut în 2010 analiza descrierile sentimentului de iubire ale persoanelor cu tulburare antisocială și concluzia la care s-a ajuns a fost că aceștia puneau mai mult focus pe ei înșiși decât grupul de control. Vedem și în piesă cum Carmen e focusată pe propriile dorințe și nevoi “După o noapte de amor/ Am vrut să mă scap de tine/ Însă m-a cuprins un dor/ Și-acum vreau să fii cu mine”; spune că nu vrea să rănească dar nu se arată dispusă să renunțe la celelalte relații “Pe tine te iubesc cu foc/ Dar de restul îmi bat joc”; și chiar și ceea ce în mod normal ar suna ca o declarație de fidelitate “Cu tine și-n iad m-aș duce” pare mai degrabă să sublinieze capacitatea ei de a merge până în pânzele albe ca să își satisfacă nevoile.
Următoarea strofă este esențială în a înțelege ce se află în spatele comportamentelor abuzive: “La început am vrut așa/ Să îți cheltui banii, să fiu rea/ Te-am subestimat nițel/ Crezând că și tu ești la fel”. În spatele modurilor de coping se află credința foarte bine înrădăcinată că ceilalți sunt răi, abuzivi, vor profita iar singura manieră prin care te poți apăra este să ataci tu primul. Această convingere sau schemă de neîncredere/ abuz se formează de obicei din cauza unui mediu abuziv, neglijent, care nu răspunde nevoilor de siguranță ale copilului.
Dar după ce vedem puțină vulnerabilitate la Carmen Șerban, ea trece din nou în coping, “Am zis cu el, numai cu el/ Că toți băieții sunt la fel/ Chiar de se cred adevărați/ Pe degete pot fi jucați”, practic e mai mult vina celorlalți că sunt așa de naivi și ușor de păcălit, ea nu are vreo responsabilitate pentru asta.
Sorry, comments are closed for this post.