În episodul al doilea din rubrica Terapie, terapie și manele, vom analiza piesa Cine e inima mea de la Laura Vass și Copilul de Aur, pentru a înțelege mai multe despre betrayal trauma. Termenul de traumă de trădare a fost folosit de Jennifer Freyd  în 1991 și se referă situațiile în care oamenii sau instituțiile pe care ne bazăm pentru protecție, resurse sau supraviețuire ne trădează încrederea sau ne amenință starea de bine. Infidelitatea poate să producă o astfel de trauma, în unele cazuri terapeuții mergând până la a pune persoanei trădate diagnosticul (neoficial încă) de Post Infidelity Stress Disorder.

Dar haideți să vedem cum se prezintă lucrurile în Cine e inima mea. Piesa începe cu Copilul de Aur cerând explicații Laurei (“Ce s-a întâmplat de nu mă mai vrei?”) și simțim un iz de manipulare încă din primele două versuri („Știu că mă iubești, eu văd în ochii tăi”). Apoi își exprimă dorința de a se împăca, recunoscând  că a greșit. Laura îi prezintă dovezile clare (“Te-am văzut cu alta când te-ai sărutat”) și explică cum încrederea i-a fost trădată. În lumina acestor evenimente, cum se întâmplă de multe ori, ea pune la îndoială întreaga relație și faptul că Copilul de Aur chiar o iubește (“Șoapte de iubire false-ți ascultam”).

Prin replica “Cine e inima mea, cine e dragostea mea?” Copilul de Aur îi oferă Laurei afecțiune, atenție și sentimentul că e specială, iar dacă în eventualitatea unei împăcări infidelitatea sau alt tip de abuz s-ar repeta, asta s-ar numi love bombing. Laura ne oferă mai multe informații despre infidelitate, (“M-ai mințit de când te știu”) iar tipul acesta de infidelitate este de multe ori mai dureros decât dacă partenerul ar fi “călcat strâmb” o singură dată. Versul “Mi-am dat seama prea târziu” mă duce cu gândul la două ipoteze: fie Copilul de Aur a ascuns atât de bine faptul că o înșela și acum mintea Laurei face eroarea cognitivă de „bias retrospectiv“ (hindsight bias); fie dacă au existat anumite indicii cum că este înșelată, mecanismul inconștient de betrayal blindness a blocat acele informații pentru a o proteja. Laura Vass pare convinsă în prima fază că nu se vor împăca (“Du-te la ea de tot, eu nu te mai suport”) dar în următoarele secunde spune exact opusul (“N-am să plec din viața ta nicicând iubirea mea”), asta arătând că decizia de a pleca sau a rămâne în relație poate fi foarte dificilă și poate exista multă confuzie la mijloc.

În strofa a doua, Laura își descrie suferința, subliniind câteva din simptomele traumei de trădare cum ar fi insomnia, tristețea profundă (“Nopți întregi plângeam, și ochii îmi luau foc”) și dificultatea de a avea din nou încredere (“Poți să spui orice, dar eu nu te mai cred”). În continuare, Copilul de Aur joacă cartea victimei mutând reflectorul pe el și pe cât de greu îi este LUI pentru că Laura se comportă urât (“Ce te porti așa de rău cu mine acum? Tu vrei să ajung să plang ca un nebun?”) și dă de înțeles că dacă recunoaște că a greșit, își cere iertare, ba chiar îți asumă consecința de a fi certat, iertarea i se cuvine („Știu că am greșit și vreau să mă ierti/ Eu sunt vinovat și poți ca să mă cerți”).