Recomandări muzicale luna mai

„Pentru mine, albumul lunii mai este Humanicide-ul lui Death Angel. Am o aplecare aparte spre trupa asta, încă de la începutul anilor ’90. Mai rar asemenea thrash fresh. Aș mai aminti MyrathShehili (senzațional), Paul GilbertBehold Electric Guitar (excelent, parcă mai jucăuș ca de obicei), Laid BackHealing Feeling (sincer, de ăștia nu mai știam mare lucru dar albumul merită parcurs dacă aveți chef de un chill de calitate), The NationalI Am Easy To Find, RammsteinRammstein, Lo-PanSubtle (stoner minunat), Moonlight BreakfastAffection, Half Alive7, State CowsChallengesMorrissey – California Son, Black MountainDestroyer (❤) și Massy FergusonGreat Divides. Cam cu astea m-am delectat eu în mai; sigur, asezonate cu nemuritoarele mele clasice scoase de la naftalină. TIFF-uială plăcută și nu încetați să ascultați!” – Cosmin Mureșan

„Albumul rock al lunii mai aparține trupei prog-metal a lui Florin Salam (dacă nu e el, sigur e o rudă de gradul I). Grupul se numește Myrath, vine din Tunisia și clujenii ar putea să-și amintească de ei de acu vreo 10 ani când mâncau o pizza in Music Pub, întrebându-se unde o fi organizatorul concertului pentru care fuseseră chemati acolo. Între timp trupa a mai crescut, a mai crescut și Clujul – dacă mai ajung pe la noi vor gasi acum si kebab.

După un lung șirag de proiecte efemere – de la Neurotic Outsiders la Walking Papers, trecând prin Velvet Revolver, bassistul Duff McKagan (Guns N’Roses) revine la proiecte intime. Noul său album solo, Tenderness, are suport instrumental din partea unei pleiade de staruri country (Shooter Jennings și alții) și e versiunea muzicală a cărților sale de self-help autobiografic „It’s so easy” și „How to be a man” (prima tradusă și la noi). Piesele bifează toate temele momentului legate de injustiția socială, inclusiv MeToo: „She said no / He said yes / His momma didn’t raise a man„.

Al doilea proiect foarte personal al lunii aparține unuia dintre muzicienii care își dispută în tribunal numele Batushka, după ce membrii grupului original s-au dat unii pe alții afară. Deocamdată a ieșit albumul Панихида, al trupei Batushka din care face parte chitaristul. Peste vreo două luni s-a anunțat și albumul celeilalte trupe Batushka – coordonata de omul de HR, marketing și care deține parola de Facebook a paginii trupei originale.

În sfârșit, a ieșit ceva nou și de la Ulver, însă Drone Activity este exact ce promite titlul – o referință la perioada în care grupul se ocupa de muzică de film și scotea doar EP-uri ambientale.” – Aron Biro

„Încă rămân în zona de explorări piano-contemporane. Lambert este un pianist profesionist din Berlin care mi-a atras atenția cu bucata Skye, însă întreg albumul Alone (2019) este foarte cursiv și oferă o meditație imersivă asupra singurătății.” – Silviu Medeșan

„Luna mai a fost una cel putin interesantă, cu toată supradoza ei de politică. Această supradoză m-a făcut mă să mă gândesc mai mult la chestii legate de… muzică. Nu știu germană deloc, însa mi-am pus problema dacă e ok să ascult o trupă ce zice “Deutschland, Deutschland uber allen”. E un mesaj ok, e extremist, e ironic, oare e de bine sau de rău? Am ajuns la întrebările astea pentru că parcă orice faci în ziua de azi trebuie să fie un statement politic. Îmi atrag critici de la unii prieteni când le spun că nu am vreo problemă să mă uit la filme făcute de regizori acuzați de abuzuri. Sau că de exemplu, nu aș renunta să ascult Nicolae Guță – Aș renunta doar pentru că a făcut manea pentru PSD. Dar mi s-a și spus că o calitate de-a mea e că sunt flexibilă din punct de vedere moral și imi place termenul.

Nu stiu dacă e de bine sau de rău că ascult Rammstein, de fapt nu prea am ascultat serios și voluntar până acum, dar albumul ăsta nou Untitled, a venit în întâmpinarea mea exact când aveam nevoie: trebuia să găsesc o muzică pe care să alerg.

Albumul începe super în forță (ca și alergatul meu, de altfel) cu hit-ul albumului Deutschland. Deloc subtil, se atinge coarda nostalgică a fanilor Rammstein cu primul vers “Du… du hast, du hast, du hast, du hast”. Mi s-a părut mai mult decât inspirat acest început, și toată piesa e bună, sună agresiv și nostalgic în același timp. Cică se cântă despre istoria Germaniei. Radio are synth-uri misto, e catchy și înclină balanța mai mult înspre industrial decât spre metal. Apropo de catchy, Ausländer pare o piesă ce ai auzi-o la Untold. Seamănă cu Scooter dar cu o chitară un pic mai hardcore, iar cântatul ăsta în limbi îmi aduce aminte de Te quiero puta. Unii o consideră o piesă slabă, mie parcă îmi satisfice nevoia de Untold, dacă tot nu am fost niciodată acolo. Piesa Puppe mi se pare genială, al doilea highlight al albumului, după Deutschland. Ești initial păcălit că o să plângi de tristețe, dar odată cu refrenul îți dai seama că dacă e de plâns, se plânge de furie. După Was Ich Liebe care mai întreține flacăra furiei, vine balada Diamant. Chiar la fix, pentru ca nici eu nu mai am energie de alergat. Și timp de 2 minute și ceva am timp să îmi trag sufletul și să o savurez. Aici chiar se plânge de tristețe. Finalul albumului e destul de clasic, nu mai apare nimic interesant pe ultimele piese, e un finish lin și previzibil.

Cam asta a fost experiența mea cu albumul Rammstein, vă recomand și vouă să îl ascultați și (optional) să alergați.” – Alexandra Păcurar

 

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2019 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress