Bună ziua, dragii mei, sunteţi mai mult decât bineveniţi la emisiunea Friday, I’m in Love! Invitata de astăzi este Mitski, care de curând are un album nou şi care a readus termenul de „emo” pe buzele criticilor. Nu aş numi stilul ei aşa, dar având în vedere că piesele ei se învârt în jurul ideei de suferinţă hai să spunem, de dragul de a spune, că Emo’s not dead! Suferinţa despre care cântă Mitski se referă la diverse teme, de la sentimentul că nu aparţine unui grup la conştientizarea faptului că e om mare şi lucrurile sunt şi mai shitty decât în adolescenţă. Albumul intitulat sugestiv Puberty 2 prezintă exact această dramă. Dar să vă povestesc înainte despre nişte concepte din psihologia dezvoltării.

Ca să se facă mai lină trecerea de la adolescent la adult, psihologii au inventat încă o etapă în dezvoltarea umană, cea de adult emergent. Aceasta are loc între 18 şi 25 de ani, perioadă în care mai poţi să te distrezi, să explorezi şi să încerci să îţi dai seama ce vrei de la viaţă, fără să fie o problemă că încă trăieşti pe banii părinţilor şi nu ţi-ai făcut un plan pe termen lung. Dar la 25 de ani, vârsta pe care o are Mitski acum, cam gata cu acest lux. Şi uite cum apar anxietăţile şi depresiile: sarcinile de dezvoltare sunt mai complexe dar instrumentele pe care le ai şi strategiile de coping rămân aceleaşi. De exemplu, în piesa „Fireworks” Mitski ne mărturiseşte cum alege ea să îşi suprime emoţiile şi să se prefacă că nu are nicio problemă. Deoarece nu mai sunt eficiente astfel de strategii, se nasc şi problemele emo-ţionale, despre care poţi compune albume întregi. Versurile vor fi ceva de genul “I wanna see the whole world/ I don’t know how I’m gonna pay rent”. Cu siguranţă va prinde foarte bine la public, pentru acelaşi motiv pentru care filmul Francis Ha a avut succes: e problema unei generaţii întregi şi te identifici foarte uşor cu personajul.

În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, nici aici lucrurile nu stau prea grozav. Iubirea este în continuare adolescentină şi interzisă, lucru reflectat în piesa pe care vă invit să o ascultaţi, „Once More to See You”. Iubirea trebuie consumată pe ascuns, pentru ca protagoniştii să nu îşi strice reputaţia. Căci ce e mai important pentru un adult decât să îşi păstreze reputaţia? Stilul lui Mitski îmbină sensibilitatea lui Sharon van Etten cu creativitatea lui St. Vincent, rezultatul fiind o baladă melancolică pe care poţi suferi în linişte. Vă las, aşadar, să o faceţi şi nu uitaţi: pe ascuns sau nu, iubiţi-vă-ţi mulţi!